POVEȘTILE CULORILOR. Perioada albastră a lui Picasso
Pablo Picasso nu mai are nevoie de nici o prezentare. Toată lumea a auzit de el și lucrările sale. Ceea ce puțină lume știe însă, este că timp de trei ani lucrările sale ascundeau de fapt o suferință. Astăzi, în cadrul rubricii POVEȘTILE CULORILOR, vorbim despre Perioada Albastră a lui Picasso.
În anul 1900 Pablo Picasso a ajuns la Paris. Avea 19 ani și trăia în condiții precare, fiind rapid copleșit de sărăcie și durere. Din această suferință s-a „născut” Perioada Albastră a lui Picasso. Din 1901 până în 1904 lucrările sale erau pictate într-o singură culoare, albastru, marcând perioada grea pe care a trăit-o. Pe lângă că o ducea greu, a mai avut și parte de evenimente nefericite. În 1901 un prieten apropiat de-al lui s-a sinucis. La câteva săptămâni după moartea acestuia, artistul a terminat lucrarea „Moartea lui Casagemas”, ultima lucrare înainte de debutul Perioadei Albastre.
De atunci, Picasso a pictat numai cu albastru, o culoare a melancoliei și disperării, care reflecta starea de descurajare în care se afla, potrivit blog.artsper.com. Atât în conținut, cât și în formă, picturile din Perioada Albastră transmit un puternic sentiment de pierdere și doliu. De obicei, nu au indicii clare de timp sau loc, de parcă ar reprezenta durerea universală.
Totuși, lucrările lui Picasso nu sunt lipsite de context istoric sau geografic. Inspirate din cultura sa natală, ele fac referire la pictura realistă din Epoca de Aur sau la literatura spaniolă. Sunt frecvente referințele la pictorul Greco și la autorul spaniol Fernando de Rojas. De asemenea, simbolismul religios este foarte prezent, prin reprezentarea unor figuri precum plângătoare medievale sau Fecioara Maria. Picasso a pictat oamenii uitați (cerșetori, prizonieri, prostituate, orbi), care au fost excluși din societate.
La sfârșitul anului 1901, Picasso a pictat „Autoportretul”, o reprezentare sumbră a timpului său. Fața sa este golită, hainele sunt peticite și are o expresie de dezamăgire. Poate că aici încep trăsăturile caracterului său distructiv, atât față de sine cât și față de cei din jurul său.
Una dintre cele mai emblematice lucrări ale acestei perioade este „Viața”, o alegorie a ciclului existenței. Pe de o parte, reprezintă etapele vieții, cum ar fi sarcina, nașterea și moartea. Pe de altă parte, lucrarea este alcătuită din picturi în pictură. Dar și sub straturile de vopsea se află o altă formă de renaștere. Prin acoperirea lucrării „Ultimele momente”, Picasso a oferit o a doua naștere lucrării sale: „Viața”.
O altă lucrare emblematică din Perioada Albastră a lui Picasso este „L’Entrevue”. Aceasta a fost realizată după ce artistul a vizitat un spital dintr-o închisoare de femei.
„Portretul lui Mateu Fernández de Soto” este o altă lucrare de-a artistului din acea perioadă, iar recent s-a descoperit că aceasta ascundea un secret. Sub pictură se mai afla una, cu o femeie. Potrivit euronews.com, cercetătorii de la Courtauld Institute of Art din Londra au făcut această descoperire folosind tehnologie avansată de imagistică, oferind noi informații despre primii ani ai lui Picasso și stârnind speculații despre identitatea misterioasei femei.