- by Mitar Daiana
Povestea coifului dacic de la Coțofenești, furat în Olanda. La ce era folosit până când și-au dat seama de valoarea sa
În ultimele zile toată lumea a vorbit despre furtul a patru obiecte de patrimoniu care se aflau în cadrul unei expoziții la un muzeu din Olanda. Hoții nu au fost încă prinși, însă cercetările continuă. Povestea coifului dacic de la Coțofenești, unul din obiectele furate pe care autoritățile se străduiesc să le găsească, este cel puțin interesantă.
Obiectul a fost găsit, potrivit Institutului Național al Patrimoniului din cadrul Ministerului Culturii, în anul 1929, pe teritoriul satului Coțofenești, comuna Poiana Vărbilău, județul Prahova. Coiful de aur a fost descoperit pe „Vârful Fundăturii”, iar cercetările au arătat că datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.
View this post on Instagram
Cum a fost folosit coiful
Până să ajungă în atenția autorităților și să se constate că este vorba despre un obiect important, de coiful de aur s-au bucurat copiii și… găinile. Într-un material detaliat realizat acum cinci ani de Emilia Ghinescu, jurnalist TVR, a fost spusă povestea neștiută a coifului de aur. Directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander – Târnoveanu, explica că acesta a fost descoperit în 1927, sau chiar în 1926, de câțiva copii care aveau grijă de animale în zonă.
Rând pe rând, copiii au probat „căciula” pe care au găsit-o, iar apoi au mers cu ea acasă. Coiful a ajuns în curtea familiei Simion. Acolo, el a avut diferite întrebuințări, printre care: minge pentru copii sau chiar adăpătoare pentru găini. Practic, copiii se jucau fotbal, iar găinile beau apă dintr-un obiect care s-a dovedit mai apoi a fi o comoară națională.
View this post on Instagram
Coiful, vândut pe bani mulți
Din fericire, coiful nu a fost distrus în totalitate. După ce și-au dat seama că nu e chiar util pentru a servi drept adăpătoare pentru găini, oamenii l-au aruncat pe un coteț și l-au dat uitării. Autoritățile au dat de el după ce familia Simion i l-a prezentat unui negustor destul de cunoscut din vremea respectivă, Jean Marinescu. Acesta și-a dat seama că obiectul este unul valoros. El a oferit familiei Simion o sumă considerabilă la acea vreme. Coiful a fost vândut pentru 30.000 lei, în condițiile în care o familie din acea zonă câștiga, pe an, în jur de 1.000 – 1.200 lei.
Noul proprietar a luat coiful și l-a dus la Ministerul Artelor. N-a vrut nici un ban pe el. Ba mai mult, a mai donat și o sumă de bani pentru achiziția unei protecții în care să fie pus obiectul. Întreaga poveste a coifului de aur pe care sperăm ca autoritățile să-l recupereze poate fi urmărită aici.
Povestea spusă de directorul Muzeului Național de Istorie este însă contrazisă de Mărioara Mânzicu, descendenta din neamul lui Traian Simion, în casa căruia a ajuns coiful. Potrivit declarațiilor oferite de aceasta pentru gandul.ro, obiectul a fost găsit de Traian Simion și fratele său, iar ceilalți copii au luat bucățile rupte care au mai fost în pământ. Ulterior, părinții au făcut din ele nasturi și i-au pus la hăinuțe. Contrar celor știute, coiful n-ar fi fost niciodată folosit ca adăpătoare pentru găini. El ar fi fost pus sub o masă, în casa părinților lui Traian. Unul din săteni, care a vrut să ia coiful, a răspândit vestea descoperirii lui, iar la începutul anului 1929 tatăl lui Traian a fost contactat pentru a-l vinde. Mărioara Mânzicu povestește că în vara aceluiași an casa familiei Simion a fost percheziționată și tot atunci au fost colectați și nasturii făcuți din bucățile rupte ale coifului.
Sursă foto: facebook.com/Muzeul Național de Istorie a României