Tricourile cu dungi sunt nelipsite în fiecare an. Nu se demodează și pot fi integrate în tot felul de ținute. Acest design e atât de versatil încât au apărut și alte articole vestimentare, cum sunt bluzele, hanoracele sau chiar pantalonii. Totuși, ceea ce puțină lume știe este că în spatele acestui vestit tricou în dungi se ascunde o poveste. Astăzi, în cadrul rubricii PRIN LUMEA MODEI, vorbim despre povestea tricoului marinăresc.
Din 1917, când Coco Chanel a luat uniforma marinarilor francezi și a transformat-o într-o piesă șic pentru oameni obișnuiți pe străzile însorite ale Rivierei, acest tricou a devenit un obiect vestimentar iubit de toți, bărbați și femei. Tricoul marinăresc a apărut în Bretania, o regiune de pe coasta de nord – vest a Franței, de unde vine și numele de „Breton”, după care mai e cunoscut tricoul. El a fost introdus prima dată ca uniformă a Marinei Franceze în 1858. Dungile de pe tricou îi ajutau pe marinari să fie mai ușor de văzut dacă cădeau în apă. Cele albe erau de două ori mai late decât cele albastre și erau 21 la număr, simbolizând fiecare victorie a lui Napoleon.
Tricoul marinăresc, o piesă „de lux” și comodă
În anii 1910, Coco Chanel și-a dorit să elibereze femeile de hainele elegante, dar incomode, ale vremii. Ea credea că luxul trebuie să fie confortabil, altfel nu este lux. Această idee era foarte potrivită pentru oamenii bogați care își petreceau vacanțele la soare pe Coasta de Azur. Pentru ei, tricoul marinăresc era perfect, pentru că arăta bine și era și comod.
În anii 1950, artistul Pablo Picasso a început să poarte tricoul cu dungi în timp ce lucra. De atunci, tricoul a devenit un simbol al stilului boem și a fost îndrăgit de mulți artiști și oameni creativi. În anii 1960, actrițele Brigitte Bardot și Jean Seberg l-au purtat în filme faimoase, iar James Dean l-a purtat în filmul „Rebel fără cauză”, potrivit papier.com. În anii 1990, designerul Jean Paul Gaultier a făcut din aceste dungi simbolul mărcii sale.