POVEȘTILE CULORILOR. „Aici, acum tu nu exiști”, expoziția care adună idei vechi și noi
Până în 5 decembrie la Galeria Jecza din Timișoara așteaptă să fie admirată expoziția lui Laurian Popa, intitulată „Aici, acum tu nu exiști”. Astăzi, în cadrul rubricii POVEȘTILE CULORILOR, vorbim despre expoziția care adună idei vechi și noi.
Noua serie de lucrări realizate de Laurian Popa este despre spațiu. Atât spațiul picturii, care pare bidimensional și plat, cât și un spațiu mai mare care se creează atunci când ne uităm la ele. Este ca și cum picturile ne invită să vedem dincolo de ce pare să fie acolo. Laurian explorează cum funcționează pictura folosindu-se chiar de elementele ei. Culori, linii, forme. Lucrările sale arată un fel de magie a picturii: cum ceva poate părea real, dar de fapt este doar o iluzie. Te face să te gândești la timp și la cum acesta poate fi exprimat printr-o lucrare care este, de fapt, statică.
Această serie este un fel de „metapictură”. Adică o pictură despre pictură, care adună idei vechi și noi. Laurian folosește elemente din istoria artei. De la pictura volumetrică din Renaștere până la abordări moderne, ca cele ale lui Picasso sau Duchamp. Totodată, ne amintește de gesturile spontane ale lui Cy Twombly sau de liniile delicate ale lui Christopher Wool.
Ce instrumente a folosit artistul
Picturile sunt realizate în ulei și culori acrilice, iar unele detalii sunt create cu un aerograf. Artistul a pus în spațiile picturilor sale obiecte obișnuite din viața sa de zi cu zi. Cum ar fi un glob de cristal, un desen al soției sale, Diana, sau diferite materiale și obiecte care par să plutească, ca într-un vis. Laurian creează aceste lucrări rapid, iar uneori obiectele din ele par ca niște gânduri trecătoare, abia schițate. Toate obiectele, materialele și ideile se combină într-un fel de „opera totală”, adică o lucrare în care toate simțurile și elementele se unesc. Laurian folosește și fotografia și manipularea digitală pentru a crea studiile inițiale ale lucrărilor sale. Asta face ca picturile lui să pară că se nasc spontan. Ca și cum ai surprinde un gând sau o idee înainte ca aceasta să dispară.