Despre “Simfonia cuvintelor inocente” şi nu numai. Interviu cu Denisa Lepădatu, scriitor la 12 ani
Denisa Lepădatu este o foarte tânără scriitoare din Galaţi, elevă la Şcoala Gimnazială nr 11 Mihail Sadoveanu din aceeaşi localitate. Are 12 ani şi a publicat deja 5 cărţi. Am rugat-o să ne răspundă la câteva întrebări, nu doar pentru că este un copil cu un talent deosebit, ci şi pentru că toţi avem ceva de învăţat de la ea, indiferent de vârsta.
Denisa, cum ai descoperit că îți place să scrii?
Îmi amintesc că, pe la sfârșitul clasei întâi, mi-a venit pentru prima dată ideea să compun o mică poveste, scrisă şi desenată complet de mine. Cred că atunci mi-am dat seama că nu era chiar atât de greu să scrii. Mai târziu, prin clasa a treia, am reușit să strâng o mică colecție de povestiri, despre tot felul de lucruri, din care mai apoi viitorul meu mentor și editor m-a ajutat să scot prima mea carte, “Șoapte de catifea”.
Participi la concursuri literare, dar și de matematică și informatică. Cum reușești să îmbini realul cu umanul, poezia cu cifrele?
Un bun exemplu pentru mine este însuși mentorul meu, Petre Rău, de profesie matematician și informatician, dar şi un bine cunoscut scriitor. De la el am învăţat că poţi îmbina foarte bine literatura cu ştiinţele exacte. Nu de puţine ori mi se întâmplă ca în poeme să folosesc cifre și/sau termeni matematici. De fapt, matematica te ajută să fii mai ordonat şi mai logic în gânduri. Dar, bănuiesc, a contat și talentul meu pentru toate aceste discipline.
Povestește-ne despre personajele din cărțile tale? Sunt 100% imaginare sau inspirate din realitate?
De cele mai multe ori scriu după cum mă simt în acele momente: fericită, tristă, dezamăgită sau plină de speranţă. Personajele sunt de cele mai multe ori sosite din imaginaţia mea, dar pot avea calităţile sau defectele oamenilor pe care i-am întâlnit în anumite împrejurări.
Petreci foarte mult timp scriind, studiind, participând la concursuri și competiții? Mai ai timp de joacă?
Aceasta este întrebarea pe care o primesc cel mai des… Desigur, aşa cum am menționat, matematica mă ajută şi aici, pentru că, reuşind să-ţi organizezi bine timpul, poţi deseori reuşi să faci într-o zi ce fac alţii într-o săptămână. Mie, de exemplu, temele pentru școală nu-mi iau mult timp, pentru că sunt foarte atentă la ore și înțeleg aproape totul din clasă. Bineînţeles că am şi ore de pauză, de odihnă, zile în care doar mă recreez, desenând, ascultând muzică, citind sau pur și simplu jucându-mă, inclusiv pe calculator.
Ce părere au prietenii tăi despre activitatea ta de scriitoare? Discuți cu ei despre cărțile tale sau preferi să discuți cu adulții?
Prietenii mei mă susţin în tot ce fac şi se bucură de orice succes al meu. Într-adevăr, prefer să discut mai mult cu adulţii despre cărţile mele, deoarece consider că au mult mai multă experienţă pentru a-mi oferi un sfat sau o părere de care am nevoie. Acest lucru nu mă opreşte să accept o idee din partea prietenilor. De la fiecare om pe care îl întâlnesc pot învăţa ceva, și chiar fac asta permanent.
În curând o să lansezi o nouă carte, de poezie. Povestește-ne puțin despre ea.
Este foarte adevărat! Noua mea carte de poezie intitulată “Simfonia cuvintelor inocente” este a treia carte de poezie din cele cinci pe care le-am scos până acum. În ea veţi găsi poeme foarte dragi mie, despre felul în care percep eu unele lucruri, despre gânduri și sentimente, sunt și poeme dedicate părinţilor mei, celor dragi, un poem creat din mai multe titluri de cărţi ale mentorului meu și pe care eu le îndrăgesc mult. Desigur, cele mai multe dintre poeziile prezente în această ultimă carte a mea sunt împletite cu cele mai alese simțăminte pe care le trăiesc zi de zi, clipă de clipă.
Ce citești, la rândul tău? Literatura pentru copii contemporană sau clasică?
Nu am o preferinţă anume, citesc orice. Cel mai mult prefer enciclopediile, în care găsesc informaţii ce-mi potolesc curiozitatea mea de copil. Îmbin lectura din literatura clasică cu cea din literature contemporană, să pot face în mintea mea o diferenţă între ceea ce se scria şi ceea ce se scrie acum. Trebuie să spun însă că eu nu citesc numai literatură pentru copii, deși multe cărți din această categorie le-am lecturat deja până acum și o fac și azi cu aceeași pasiune. Cred că din fiecare carte citită am ceva de învăţat, în primul rând pentru că stilul diferă de la un autor la altul, dar și pentru că, de foarte multe ori, conținutul lor mă atrage și-mi lasă mereu, la sfârșit, o senzație plăcută de satisfacție autentică.
Ce sfat poți da copiilor pentru a-i îndemna să citească, ținând cont că mulți preferă calculatoarele sau televizorul?
Copiilor le-aş spune că fiecare lucru din lumea aceasta are rostul său. La televizor putem urmări emisiuni ştiinţifice foarte frumoase, sau ne putem amuza alături de personajele din desene animate. Însă, să nu neglijăm să și citim, cărţile te ajută foarte mult să cunoști multe lucruri, lumea, viața etc. Dar și să-ți construiești un vocabular mai bogat, să fii corect în vorbire și în scris, pentru că, citind, observi mult mai bine regulile gramaticale şi le reţii mult mai uşor, ajutându-te astfel să te exprimi fără nicio greutate, nu numai la şcoală, ci probabil pentru tot parcursul vieţii.
Denisa, unde te vezi peste 10 ani?
Este cea mai dificilă întrebare, deoarece, după cum ştiţi, visele oamenilor se schimbă de la o zi la alta. Nu ştiu unde voi fi peste 10 ani, dar ştiu ce-mi doresc să realizez când voi creşte. Sper că voi reuşi să am propria mea editură, unde prima carte tipărită va fi una pe care o voi scrie chiar eu. În ea se va afla povestea felului în care eu și mentorul meu ne-am cunoscut, cum am evoluat alături de el și unde am ajuns. Cred că este uimitor cum unii oameni îți pot schimba viața, ajutându-te să îți împlinești visele. O altă dorinţă a mea este să devin profesoară de limba şi literatura română sau poate profesoară de matematică. Totodată îmi doresc să devin o bună traducătoare de limba engleză literară, pentru a reuşi să editez cărţi bilingve. Este posibil ca planurile mele să se schimbe pe parcursul anilor, dar deocamdată acestea sunt dorinţele mele esenţiale.
