“Ca actor, eu trebuie să am corectitudine față de rolul meu, să-l apăr”. Actrița Ida Jarcsek-Gaza, în dialog cu Tudor Andrei Neagu, elev la Colegiul Național C. D. Loga Timișoara
Ida Jarcsek-Gaza este o doamnă a teatrului românesc. Este foarte greu de scris despre ea, despre viața și cariera dânsei într-o simplă introducere. Așa că am ales să aflăm direct de la ea cât de greu este să joci teatru în germană, română și maghiară, ce înseamnă să fii cetățean de onoare al Timișoarei, care sunt rolurile cele mai interesante și care este dorință neîmplinită din cariera ei. Ida Jarcsek-Gaza este actriță la Teatrul German de Stat iar anul trecut a primit Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru întreaga activitate.
Orgoliul actoricesc este extrem important
Tudor Andrei Neagu: Toată lumea știe că teatrul îmbunătățește și dezvoltă calitățile artistice și de comunicare. Credeți că teatrul ar putea fi introdus în școli, ca materie opțională?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu, cred că este foarte interesant dacă teatrul se face în timpul liber, nu în orele de curs, ci după-masă, adică ceva suplimentar. Pentru cine dorește să facă teatru există școală specială la Ion Vidu, unde este balet, teatru, muzică. Spun asta fiindcă avem această experiență cu Liceul Lenau, care are de ani de zile – sunt 25 de ani de zile acestea – trupe de teatru cu copii. Copii din clasele I – IV, elevi de gimnaziu, elevi de liceu, adică cei care sunt foarte interesați de teatru.
Tudor Andrei Neagu: Dacă ați avea de ales un rol pe care să îl jucați la infinit, fără să vă plictisiți de el, care ar fi acela?
Ida Jarcsek-Gaza: Este un rol care mi-a adus foarte mult succes la orgoliul actoricesc, iar la orgoliul actoricesc, succesul este extrem important. Este Clytemnestra din „Miturile grecești”, face parte din familia Agamemnon, adică este din cultura veche grecească. M-am tot întâlnit pe parcursul carierei mele cu acest rol, care la început nici nu m-a interesat. Este foarte interesant că lucrurile care m-au interesat mai puțin, le-am rezolvat mult mai bine decât lucrurile pe care le-am dorit.
Tudor Andrei Neagu: Asta e pentru că v-ați implicat mai puțin sufletește?
Ida Jarcsek-Gaza: Da, să știi că asta e de fapt, ai o distanță față de un rol, personajul îl privești mai de la distanță, mai critic.
Cărțile copilăriei
Tudor Andrei Neagu: Sunt anumite cărți ale copilăriei pe care toată lumea le are în suflet. Ce cărți ați dori să le vedeți puse în scenă, dintre cele pe care le-ați citit în copilărie?
Ida Jarcsek-Gaza: Pe mine, în copilărie m-a interesat deja mult tot ce este mitologie. Și atunci iarăși aș ajunge în lumea grecească. Plus cele nordice, saga-urile. Bineînțeles și poveștile romanilor, dar multe sunt preluate de la greci.
Tudor Andrei Neagu: Și ați dori să faceți un proiect prin care să le puneți dumneavoastră în scenă?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu, fiindcă eu consider că actoria și regia sunt două lucruri complet diferite. Ca regizor ai o concepție, vezi un întreg, iar ca actor vezi numai o parte din spectacol, fiindcă te interesează numai personajul tău și relațiile cu ceilalți. Nu ai o viziune din afară a spectacolului, așa că nu, nu m-ar interesa.
Despre cât e greu să joci în altă limbă
Tudor Andrei Neagu: Dumneavoastră ați jucat piese de teatru și în română și în germană…
Ida Jarcsek-Gaza: Și în maghiară.
Tudor Andrei Neagu: Cât de mult se pierde la traducerea unei piese dintr-o limbă în alta?
Ida Jarcsek-Gaza: N-am făcut comparația. Adică puteai să mă întrebi cât de ușor sau de greu este să vorbesc pe scenă o altă limbă, dar nu mi-am pus problema traducerii. Eu primesc un text și îl iau ca atare, nu mă duc ca un filolog să fac o comparație. Trebuie să îți spun că e greu să joci în altă limbă. Eu vorbesc nativ germana. Am făcut școala și facultatea în limba germană și trebuie să spun că aparatul, adică partea motorică, funcționează altfel într-o dicție scenică în altă limbă. Te lupți ca româna să fie cât de cât scenică și maghiară să fie cât de cât scenică, dar ea nu va fi, cel puțin la mine și n-a fost niciodată, pentru urechile mele, suficient de bună. Dar știi cum, cel care mă distribuie într-un spectacol român sau maghiar trebuie să-și asume acest risc că actoricește, fac față. Dar poate pentru o ureche românească sau o ureche maghiară, rostirea mea nu este 100% corectă.
Tudor Andrei Neagu: Și ați avut, de exemplu, când ați jucat în română sau în maghiară, bâlbe sau greșeli de care acum vă amintiți cu drag?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu, dar îmi amintesc de stresul la care sunt expusă. În română pot să inversez o propoziție și pot să o duc mai departe, chiar dacă este începută altfel decât în textul inițial. În maghiară este problemă, acolo dacă nu respect topica propoziției nu știu să înlocuiesc un cuvânt. Iar acolo stresul este foarte mare. Nu mi s-a întâmplat, nu mi s-a întâmplat…. Dar știi cum, este ca și sabia lui Damocles deasupra capului în tot spectacolul.
Bunica Ida
Tudor Andrei Neagu: Mai recent ați jucat rolul bunicii în mai multe piese și anume: „Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet”, în „Ținuturile joase” și în „Scufiță roșie, scufiță roșie!”. Cu care dintre aceste bunici vă identificați cel ai mult?
Ida Jarcsek-Gaza: Spectacolul cu Scufița Roșie este jucat de foarte mult timp și este foatre haios, deoarece textul spune că bunica este bună prietenă cu lupul. Erau niște scene de dans împreună și a fost foarte amuzant. Textul cu bunica din Erendira este un text extrem de dur. Adică este o poveste extrem de urâtă și este un personaj înfiorător. Dar sunt situații, adică teatrul trebuie să arate și partea urâtă a lumii și a unui pesonaj. Știi cum, nu îmi este drag sau nedrag niciun rol. Tu ca profesionist primești un rol și trebuie să îl rezolvi. La un rol negativ trebuie să-i găsești părțile cât de cât pozitive, iar la un rol pozitiv trebuie să-i găsești părțile mai puțin pozitive. Trebuie să-l faci complex. Să fie ca un om, fiindcă nimeni nu este alb sau negru. Întotdeauna este puțin alb, puțin negru. Ca actor, eu trebuie să am această corectitudine față de rolul meu, să-l apăr, chiar dacă este îngrozitor.
Regina nejucată
Tudor Andrei Neagu: Care ar fi cea mai mare dorință neîmplinită din cariera dumneavoastră, un rol pe care ați vrut să-l jucați și n-ați avut ocazia sau anumiți oameni pe care nu i-ați văzut în public?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu vreau să știu cine este în public, fiindcă mă influențează. Când este cineva pe care îl cunoști, cel puțin eu am tendința să fiu mai crispată, fiindcă vreau să fiu mai bună și mai deșteaptă decât sunt. Chestia asta îți ia din libertatea și din lejeritatea jocului firesc. Este un rol, să știi, pe care mi-aș fi dorit să-l joc și se numește Elisabeta, Regina Elisabeta a Angliei, din piesa lui Friedrich Schiller, Maria Stuart. Adică mi-aș fi dorit această regină să o joc, n-am apucat.
Actoria, ca manifest
Tudor Andrei Neagu: Actorii de teatru radiofonic nu joacă tot timpul și teatru. Care sunt calitățile în plus pe care trebuie să-l aibă un actor de teatru radiofonic față de un actor „normal”?
Ida Jarcsek-Gaza: Vocea e foarte foarte importantă, cât de largă este paleta vocii și o rostire impecabilă. Pe scenă mai „furi” pentru că spectatorul are și o plăcere optică. La teatrul radiofonic nu ai decât urechea și atunci urechea cere o voce plăcută sau neplăcută, depinde de personaj. Acolo rostirea este extrem de importantă.
Tudor Andrei Neagu: Și dacă toate teatrele s-ar închide mâine, într-un scenariu ipotetic, ce meserie li s-ar potrivi actorilor? Nu actor de film, altceva.
Ida Jarcsek-Gaza: Actor de stradă. N-ar schimba. Adică, așa cum teatrul a început în căruță, în familie și ca itinerant, cred că actorii tot și-ar continua meseria, pur și simplu pe stradă.
Tudor Andrei Neagu: Nu ar dori să schimbe sau nu ar putea?
Ida Jarcsek-Gaza: N-ar dori să schimbe, nu nu.
Tudor Andrei Neagu: Deci ar fi ca un fel de manifest?
Ida Jarcsek-Gaza: Da, fidelitate față de ceea ce crezi că ai fost născut pentru asta.
Rolul unui cetățean de onoare
Tudor Andrei Neagu: Am citit că sunteți cetățean de onoare al Timișoarei. Ce îmbunătățiri ați aduce segmentului cultural al orașului?
Ida Jarcsek-Gaza: La început am avut impresia nu-l merit. Știu că în ceea ce fac sunt competitivă și profesionistă, dar cred că un cetățean de onoare al unui oraș trebuie să facă mai mult decât în perimetrul profesiei sale. Eu, de fapt, mi-aș reproșa că ceea ce este în afara meseriei mele nu m-a prea interesat.
Sunetul Muzicii și rolurile cântate
Tudor Andrei Neagu: Tot uitându-mă prin listele de piese de teatru pe care le-ați jucat, am văzut că ați jucat și în Sunetul Muzicii, care este foarte bine cunoscut pentru cât de ușor este de fredonat. Ce bucată din Sunetul Muzicii fredonați cel mai des?
Ida Jarcsek-Gaza: În primul rând, nu sunt muzicală, iar rolul meu nu a implicat cântatul. Sunetul Muzicii a fost pentru mine un spectacol deosebit, fiindcă sunt acolo șapte copii, printre ei doi dintre nepoții mei, care știu să cânte. Dar personajul meu nu a cântat.
Tudor Andrei Neagu: : V-ați fi dorit? Ați fi dat, de exemplu, un rol pentru a putea să aveți alt rol în care se cântă în Sunetul Muzicii ?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu, dar trebuie să spun că în spectacolul Cabaret, care a fost pus în scenă de Mazilu, a vrut neapărat să fac parte din distribuție, cu un rol care cântă. Trebuie să spun că acolo m-am străduit foarte mult, o vară întreagă, ca să pot cânta. Am reușit și mi-a și făcut foarte mare plăcere.
Rolurile negative, mult mai ofertante
Tudor Andrei Neagu: Acesta sau altul ar fi rolul de care sunteți cea mai mândră?
Ida Jarcsek-Gaza: Nu, nu. Știi cum? Un rol îl încep și îl termin. Pe mine mă interesează și îmi rămân în cap rolurile pe care nu le-am rezolvat. Te tot gândești și poate după 30-40 de ani știi de ce nu le-ai rezolvat, dar el rămâne nerezolvat, fiindcă nu poți să dai timpul înapoi.
Tudor Andrei Neagu: Dacă ați avea de ales să jucați un rol negativ sau unul pozitiv, pe care l-ați alege?
Ida Jarcsek-Gaza: Negativ, negativ. Rolurile negative pentru un actor sunt mult mai ofertante. Sunt mult mai ofertante, cel puțin din punctul meu de vedere. Sunt mai complexe. Rolurile astea de naiv, de pozitiv, am avut parte de ele în primii mei ani de actorie și au fost foarte frumoase. Dar știi, trecând timpul, am intrat tot mai mult în zona asta mai complexă, a negativului, și îți spun încă o data că este mult mai ofertant, mult mai interesant să joci un rol negativ. Mental duc un dialog care mă face să am o poziție ca spectator. Adică impactul asupra spectatorului a personajului negativ este mult mai mare decât a celui pozitiv. Totuși, trebuie să fie atât de credibil ca la un moment dat să nu mai știe dacă este actorul sau dacă este personajul.
Personajele negative emană un pericol și fac spectatorii să fie atenți la ele. La personajele pozitive contează mult mai mult carisma particulară a actorului.
Dicționar
Saga – Povestire specifică vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elemente mitologice.
Articol de Tudor Andrei Neagu, clasa a IX-a, Colegiul Național C. D. Loga Timișoara
Interviul este realizat în cadrul campaniei “Micii ziariști, în dialog cu marii oameni de cultură, pe www.stiripentrucopii.com Ediția a II-a”. Proiect cultural finanțat de Consiliul Județean Timiș.
