LOCURI DE POVESTE. Muzeul Memorial „Ion Creangă”, într-o formulă îmbogățită
România este o țară interesantă și are multe locuri care merită descoperite. Are, practic, de toate. Peșteri, cascade, păduri, munți, parcuri, muzee, dar și locuri mai noi, care par rupte din basme. Astăzi, la rubrica locuri de poveste din România, vorbim despre Muzeul Memorial „Ion Creangă”.
Grație finalizării de către Consiliul Județean Neamț a proiectului „Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului Memorial «Ion Creangă»”, finanțat prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiții 5.1., duminică, 2 iunie 2024, Muzeul Memorial „Ion Creangă” va fi redeschis publicului.
O formulă îmbogățită
Într-o formulă expozițională îmbogățită, muzeul invită vizitatorii într-o lume a „Amintirilor din copilărie” sugestiv creionată prin bunurile culturale etalate în interiorul și exteriorul casei. Materialele expoziționale complementare constând în panouri foto-documentare, ecran touchscreen și reproduceri fotografice, aflate în curtea interioară și în spațiul expozițional nou construit evidențiază biografia și opera marelui scriitor humuleștean, valoarea etnografică a locuinței, și ocupațiile și meșteșugurile practicate în lumea satului tradițional din secolul al XIX-lea. Noua expoziție permanentă, datorită lucrărilor de restaurare, respectă pe deplin specificul locuinței tradiționale de la jumătatea secolului al XIX-lea. Martor tăcut al vremurilor, imobilul păstrează în linii mari compartimentarea inițială.
Cum arăta casa pe vremuri
Potrivit mărturiilor lăsate de autorul capodoperei „Amintiri din copilărie” și a descrierilor din prima jumătate a secolului al XX-lea, casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit, aceasta din urmă fiind organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă: sobă mare cu cuptor de dormit, culme pe care atârnau hainele de sărbătoare, ladă de zestre, laviță pentru șezători, icoane vechi, ștergare la ferestre, iar în mijloc, uneltele de țesut și tors. După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului, prin care casa în care a copilărit scriitorul humuleștean a intrat în proprietatea „Asociației Generale a Învățătorilor din România”, s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea locuinței ca muzeu. Începând din 1951, scopul acestei intituții de cultură a fost și va rămâne și de acum înainte acela de a cultiva memoria renumitului scriitor.
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost inventate ele: Prăjitura Dinții negresei