O persoană sănătoasă poate vedea milioane de culori. Aceste culori sunt împărțite în diverse moduri. Unsprezece termeni de bază separă culorile astfel: negru, alb, roșu, galben, verde, albastru, mov, maro, gri, portocaliu și roz. De la aceste culori de bază pornesc numeroase nuanțe, fiecare având o poveste unică. Astăzi, în cadrul rubricii POVEȘTI DIN LUMEA CULORILOR, vom discuta despre culoarea VERDE. Pe lângă istoria sa, vă vom prezenta de ce această culoare era considerată o culoare otrăvitoare și modul în care nuanțele ei au inspirat epoca victoriană, în special pictorii.
Ca o combinație între optimismul galbenului și calmul albastrului, verdele este o culoare pozitivă. Culoarea verde și nuanțele acesteia trezesc în privitor sentimente precum renașterea, prospețimea, vitalitatea și pacea pe care un om o simte în conexiune cu natura. Aceasta din urmă nu este întâmplătoare, verdele fiind asimilat cu fericirea pe care un om o simte la apariția nuanțelor verzi în grădini. Verdele ajută la relaxare, deoarece mediile cu elemente verzi sunt pașnice și hrănitoare. Nuanțele culorii verzi au fost îndrăgite mereu, chiar dacă unele erau cu adevărat dăunătoare corpului uman. Aceste nuanțe au inspirat chiar și picturi celebre.
Agricultura este cea care a oferit culorii verzi valoarea cunoscută astăzi. Revoluția agricolă a ajutat la apariția primelor case, organizării și administrării sociale. Într-un cuvânt, aceasta a favorizat apariția ,,civilizației”. Culorile au devenit și ele importante. Acestea aveau un impact semnificativ pentru agricultură, lipsa nuanțelor verzi fiind îngrijorătoare. Culoarea era un indicator de nădejde privind starea recoltei.
Fermierii observau cu bucurie culorile de auriu ale grâului, verzi ale copacilor și răsadurilor, mov ale smochinelor și maronii ale pământului. După o iarnă lungă, dintre toate aceste nuanțe și culori, cea mai importantă era cea dăruită de clorofilă, adică culoarea verde. Apariția acesteia reprezenta o promisiune privind agricultura noului an, o privire spre viitor. Importanța verdelui a rămas aceeași până în zilele noastre, agricultura fiind o ramură de bază a existenței umane.
Verde Schloss, este o nuanță de verde-gălbui destul de instabilă. Aceasta se estompează sau se oxidează ușor. Verdele de Paris, o culoare mai adâncă, mai smarald, a fost inventat în 1814 pentru a îmbunătăți verdele Scheele. Aceste nuanțe de verde, deși dăunătoare pentru oameni, erau foarte populare începând cu anul 1775. Verdele de Paris a făcut chiar numeroase victime în Epoca Victoriană. Acesta era realizat prin combinarea substanțelor de cupru și arsenic, culoare devenită populară pentru vestimentația acelei perioade fiind cu adevărat toxică pentru om. Ea a devenit populară după ce Împărăteasa Eugenie a ajuns pe primele pagini ale ziarelor purtând o rochie de culoare verde de Paris. Culoarea s-a răspândit rapid și în Anglia, devenind ceva normal pentru oameni.
Arsenicul a fost folosit și în nuanța de Verdele lui Scheele. Derivatul vibrant de pigment galben-verde a fost inventat de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1775. Acesta a fost realizat prin combinarea carbonatului de sodiu, oxidului de arsenios și sulfatului de cupru. A fost ieftin de produs și a prins cu adevărat la public.
Verdele lui Scheele era popular în special pentru designul interior din epoca victoriană. Se găsea în special în casele familiilor bogate și era prezent atât pe pereți, haine, pălării, draperii cât și pe alte obiecte utile. Deși oamenii știau că este toxic, Verdele lui Scheele devenea tot mai popular. Mulți adulți și copii au murit datorită faptului că au inhalat elementele toxice ale acestei culori, până în anul 1861. În anul 1986 utilizarea arsenicului a fost interzisă, pericolul intoxicării nefiind posibil în ziua de astăzi.
Nuanțele de verde includ nuanța tei, verdele de pădure, măsliniu, verdele de mare, verdele de primăvară și verdele de gazon. În artă, nuanța verdelui de salvie este considerată cea mai bogată și mai perfectă nuanță de verde. Verdele a fost o culoare foarte reprezentativă și atunci când vine vorba de pictură.
Un exemplu este cel al Verdelui Veridian. Această culoare semi-transparentă a fost inventată în secolul al XIX-lea. Nuanța a fost iubită atât de pictorii impresioniști cât și de cei post-impresioniști. Verdele Veridian a inspirat numeroase picturi faimoase ale marilor pictori precum Van Gogh. Aceștia o foloseau în creațiile lor deoarece era foarte ușor de combinat și reprezenta îndrăzneala și expresivitatea.
Sursa foto: pixabay.com
POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Cum au fost ele inventate: sosul pesto