Planul Ministerului Educației pentru ca elevii să citească mai mult
Lectura e foarte importantă în dezvoltarea unui individ, încă de la cele mai fragede vârste. Planul Ministerului Educației pentru ca elevii să citească mai mult constă în câteva recomandări. Printre ele se numără inițierea și menținerea unei rutine de citit cu voce tare pe parcursul anilor de învățământ primar.
În 1 februarie am sărbătorit „Ziua Internațională a Cititului cu Voce Tare”, iar în 15 februarie urmează să sărbătorim „Ziua Națională a Lecturii”. Cu toții știm că cititul ne dezvoltă imaginația, dar și vocabularul. Pentru copiii din clasele primare e mai util ca cititul să se facă cu voce tare. „Până spre finalul clasei a patra, copiii pot înțelege mai bine ce aud, decât ceea ce citesc ei înșiși. Citind cu voce tare copiilor, îi expunem pe toți, chiar și pe cei cu dificultăți de concentrare, la cuvinte mai puțin comune și la structuri lingvistice complexe. De asemenea, ilustrațiile ne ajută să le arătăm copiilor concepte noi, iar în timpul lecturii le putem demonstra la ce strategii de înțelegere a textului recurge un bun cititor”, transmit reprezentanții Ministerului Educației, prin intermediul paginii de Facebook.
Cum se poate forma o rutină a cititului
Pentru ca cei mici să descopere frumusețea lecturii, Ministerul Educației le recomandă cadrelor didactice să aleagă o carte interesantă și atractivă cu care să exerseze citirea expresivă a textului. Acestea sunt îndrumate apoi să aleagă patru – cinci cuvinte cheie pe care să le introducă înainte de citire. De asemenea, e indicat să se aleagă și patru – cinci puncte de oprire unde le vor cere copiilor să anticipeze ce se va întâmpla. O altă recomandare constă în stabilirea unor fragmente unde copiii vor fi ghidați să vizualizeze ceea ce se descrie în text. La final, pentru a-i antrena în discuții interesante, copiilor li se pot adresa întrebări.
Pentru a-i pregăti pe copii să asculte cu interes ceea ce li se citește, Ministerul Educației vine cu următoarele recomandări:
Le arătăm coperta cărții, le spunem titlul, numele autorului și al ilustratorului;
Îi întrebăm pe copii ce le sugerează coperta și titlul despre poveste;
Explicăm cele patru – cinci cuvinte noi, importante, din poveste și îi întrebăm pe copii ce le sugerează despre poveste;
Le arătăm copiilor câteva imagini din carte, dar ne oprim înainte de punctul culminant;
Le arătăm ilustrațiile care oferă reprezentarea cuvintelor noi / cheie, pentru a facilita înțelegerea.
Cum îi ținem atenți pe copii în timpul lecturii
Există câteva lucruri pe care cadrele didactice le pot face și în timpul lecturii. La punctele de oprire stabilite, copiii pot fi întrebați ce cred că se va întâmpla în continuare și de ce. Dacă textul are replici care se repetă, copiilor li se poate cere să le reproducă. Și, ocazional, cadrul didactic poate gândi cu voce tare demonstrând copiilor cum gândește un cititor implicat în înțelegerea textului. Un exemplu în acest sens ar fi: „Mă întreb dacă de data aceasta iezii vor deschide ușa…”. La finalul lecturii, după adresarea întrebărilor, copiii pot fi puși să deseneze scena preferată, să scrie o scrisoare pentru unul din personaje, să creeze o nouă poveste cu propriile cuvinte etc. De asemenea, elevii pot fi pregătiți să dramatizeze părți din poveste. O recomandare ar fi să se aleagă momentele de suspans, iar apoi să se discute despre ce ar putea gândi și simți personajele.
Pentru a le trezi pasiunea pentru citit, în clasă poate fi amenajată o minibibliotecă. Aceasta trebuie să conțină cărți care sunt potrivite pentru nivelul de citire al fiecăruia și care acoperă o gamă diversă de teme interesante. De asemenea, biblioteca poate conține și cărți pe care copiii și le-ar dori.