Invențiile au schimbat viața oamenilor. Peruca, o invenție de mii de ani
Felul în care trăim, confortabil, se bazează pe obiecte care ne fac viața ușoară. Nici nu ne mai gândim cum au apărut ele. Folosim un pix ca să luăm notițe, deschidem robinetul ca să ne spălăm pe mâini. Pornim televizorul. Sunt doar câteva exemple. Practic, trăim înconjurați de obiecte care dacă ar dispărea ne-ar pune în imposibilitatea de a mai ști cum să acționăm. Fiecare obiect a fost inventat de un inventator sau de un grup de oameni cu minți luminate care au gândit înaintea timpului lor. Unele dintre ele au fost inventate întâmplător! Fără aceste invenții viața ar fi altfel. ȘTIRI PENTRU COPII și-a propus să aducă în atenție invențiile care au schimbat viața oamenilor, în fiecare marți. Astăzi vorbim despre perucă, o invenție de mii de ani.
Perucile au făcut parte din viața oamenilor care au trăit în diverse civilizații antice. Deși este greu de spus când a fost inventată prima, mulți istorici atribuie Egiptului antic inventarea perucilor. În general, se crede că egiptenii antici purtau peruci încă din anul 2700 î.Hr. Perucile erau atât de integrate în societatea egipteană încât adesea aceștia îi îngropau pe cei decedați cu perucile lor. Egiptenii confecționau peruci dintr-o varietate de materiale. Unele dintre cele mai comune erau realizate din păr uman, fibre vegetale sau blană de animale.
Plantele erau una dintre alternativele mai ieftine pentru confecționarea perucilor. Egiptenii antici colectau fibre de palmier pentru a recrea aspectul părului natural. Uneori, fibrele vegetale erau folosite pentru a mări volumul perucilor realizate din materiale mai scumpe. Când vine vorba de perucile din blană de animale, oamenii alegeau adesea părul de cal și lâna de oaie. De asemenea, amestecau fibre animale în peruci din păr uman, pentru a le face mai accesibile.
Egiptenii, cei mai pricepuți în îngrijirea perucilor
Când venea vorba de îngrijirea perucilor, tot egiptenii stăpâneau această artă. Își îngrijeau perucile acoperindu-le cu ceară de albine, grăsimi animale și uleiuri vegetale. Datorită acestor emolienți, perucile arătau bine și rezistau mai mult timp, scrie curlcentric.com. Coafurile erau parfumate cu petale de flori sau mirodenii și erau depozitate în cutii speciale atunci când nu erau folosite.
Egiptenii erau la fel de preocupați de coafarea perucilor ca și de îngrijirea lor. Ei le vopseau cu pigmenți naturali precum henna, fructe de ienupăr și suc de fructe de pădure. La capitolul accesorii, alegeau bijuterii. Cu cât coafura era mai accesorizată, cu atât poziția socială a purtătorului era mai înaltă.
La sfârşitul secolului al XVI-lea, în Europa s-a declanșat o epidemie: cea de sifilis. Antibioticele nu erau inventate încă, așa că tratarea era, practic, imposibilă. Printre efectele bolii se număra și căderea părului. La acea vreme podoaba capilară era importantă, așa că perucile reușeau să acopere efectul provocat de boală.
Perucile au parcurs un drum lung și destul de greoi, cel puțin în Europa, până în zilele noastre. De-a lungul timpului perucile au cunoscut îmbunătățiri considerabile. Astăzi majoritatea perucilor sunt realizate de mașini, nu manual, iar fibrele artificiale folosite, unele de înaltă calitate, arată și se comportă acum exact ca firele naturale. Încă și azi cei din Parlamentul Britanic, și unii judecători, poartă peruci.
Sursă foto: pixabay.com/Mimzy, pixabay.com/zebulyon, pixabay.com/FOTOKALDE
Invențiile au schimbat viața oamenilor. Lacul de unghii și evoluția lui de-a lungul timpului