Vremea recoltei, expoziție inspirată din casa bunicilor, la Kunsthalle Bega
Kunsthalle Bega prezintă expoziția artistei Ioana Maria Sisea, Vremea recoltei, cu vernisajul vineri, 2 septembrie, de la 19:00 și deschisă până sâmbătă, 15 octombrie, în Kunsthalle Bega Box.
Expozitia este curatoriată de Anca Verona Mihuleț și Iris Ordean. Ziua deschiderii este urmată de un tur ghidat de curatoarea Iris Ordean și de o întâlnire cu artista Ioana Sisea, în cadrul unui atelier de creație, sâmbătă, 3 septembrie. Proiectul este cofinanțat de Primăria Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara în cadrul programului prioritar „Repere în cultură”.
Casa bunicilor, punct de inspirație
„Bunicii mei aveau o casă, trei paturi, patru mese, paisprezece scaune, douăzeci și șapte de pahare, patruzeci și patru de farfurii, trei televizoare, cinci covoare… Bunicii mei locuiau într-una din cele patru camere ale casei. Celelalte trei erau păstrate ca o scenografie de care nu ne puteam atinge. Erau camerele bune la care aveau acces doar oamenii importanți care veneau în vizită, cum ar fi preoții sau rudele mai îndepărtate.” Acesta este un fragment din felul în care Ioana Sisea își amintește casa bunicilor ei materni.
Titlul expoziției, Vremea recoltei, este o referire directă la felul în care toamna, în regiunile mediteraneene sau în unele zone din sud-estul Europei, legumele și fructele sunt adesea uscate pe fire de ață. Sunt agățate mai apoi de grinzile din tavan sau de zidurile caselor. Pentru Ioana, această asociere are o importanță aparte, fiind o trimitere la activitățile agricole din jurul casei bunicilor ei.
Ioana a eliminat granițele impuse de ziduri și meticulos, a început să înregistreze și să indexeze toate obiectele care se găseau în casa bunicilor ei în momentul în care aceasta a fost moștenită de generația următoare, cameră cu cameră, obiect cu obiect, material cu material. Această activitate o transformă pe artistă într-un arhivist meditativ, lucrând cu memoria reflexivă, din interior, dar și din afară, asemenea unui agent. Dispariția utilizatorilor a dus la abstractizarea acelor posesiuni.
Tehnici de lucru adaptate materialelor
Documentarea tradițională a fost urmată de acțiuni performative menite să ghideze diviziunea tuturor obiectelor din casă în mărgele. Sticla și metalul au fost topite și remodelate în forme sferice, lemnul a fost traforat în elemente rotunde. Materialele textile au fost tăiate manual în cercuri. Memoria funcționează simultan ca un agent performativ deconstructiv și reconstructiv – două fenomene care acționează în același timp, în mod similar principiului acțiune – reacțiune. Altfel spus, pe lângă munca afectivă imensă pe care artista a depus-o în crearea lucrării timp de aproape cinci ani, se juxtapune o muncă mai practică, de deconstrucție literală. Topirea, tăierea, găurirea, adaptarea tehnicii de lucru la nevoile fiecărui material.
O deconstrucție, bucată cu bucată, a fostului habitat familial și a habitusului social, transformând obiecte care au contribuit formal la experiența cotidiană trăită, din care a făcut parte foarte des în copilărie. De la scaune, paturi, covoare, până la aparate electrocasnice, facturi, căni și pahare. Elemente de uz cotidian stau alături de hainele de duminică sau de tacâmurile bune
Cum este realizată expoziția
În contextul primei prezentări a proiectului în spațiul Kunsthalle Bega Box, șiragurile de mărgele sunt așezate unele lângă celelalte pentru a genera ziduri penetrabile care descriu amprenta casei bunicilor. Fiecare zid de mărgele este specific unei camere, fiind realizat din obiectele divizate care au fost odată parte a respectivei încăperi. Foarte puține obiecte au supraviețuit procesului de transformare, mărturii ale unui destin anterior, ancorând istoria trecută și prezentă a instalației.
Filmul care prezintă strângerea obiectelor și descompunerea mobilierului, alături de două fotografii din copilăria artistei sunt singurele elemente ajutătoare. Ele permit audienței să își imagineze evoluția acelui locus, ca și cum privitorul ar fi privit prin gaura cheii și ar fi surprins imagini rapide ale unei realități care acum sunt transformate pentru totdeauna.
Sursa foto: Ioana Sisea
Inteligența artificială îi ajută pe artiști să creeze. Este acesta viitorul artei?