Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Mauritius, cea mai fericită țară din Africa. Această regiune are o cultură foarte bogată cu origini în diverse regiuni.
Mauritius este o țară insulară din Oceanul Indian ce se află pe coasta estică a Africii. Capitala țării este Port Louis iar populația este de aproximativ 1,2 milioane de locuitori.
Insula este la origini vulcanică și este înconjurată de recifuri de corali. Zona nordică este o câmpie care formează în unele zone un platou. Înălțimea acestei zone variază de la 270 de metri la 730 de metri. Cel mai înalt punct de pe insulă este Piton de la Petite Rivière Noire, se află în sud-vestul insulei și are o înălțime de 828 de metri.
Climatul din Mauritius este subtropical. Temperaturile sunt constante de-a lungul anului. Există două anotimpuri: unul fierbinte între decembrie și aprilie și unul răcoros între iunie și septembrie.
În Mauritius există peste 600 de specii indigene de plante, chiar dacă a mai rămas doar o mica parte din păduri. Când vine vorba de animale, aici pot fi găsite samber, o specie de căprioară cu coadă lungă, tenrecul, mangusta și multe specii de păsări și insect. Cândva, în Mauritius trăia celebra pasăre dodo.
Mauritius a fost mult timp nelocuit. Primii europeni care au descoperit insula au fost portughezii la începutul secolului al XVI-lea. Totuși, ei nu s-au stabilit pe insulă. Portughezii au fost urmați de neerlandezi în anul 1598, ei fiind cei care denumit-o după Prințul Maurice din Nassau.
Pe lângă alte lucruri, neerlandezii au fost cei care au introdus trestia de zahăr și căprioara java pe insulă înainte să plece în anul 1710. În anul 1715, francezii au ajuns în Mauritius și i-au dat denumirea de „Isle de France”.
Abia în perioada franceză, Mauritius a început să se dezvolte cu adevărat. Mahé de Labourdonnais, guvernatorul francez, a decis să construiască primul port de pe insulă. Port Louis, numit după Regele Louis al XV-lea, avea să devină capitala Mauritiusului. În scurt timp, insula s-a transformat într-un centru comercial important de trestie de zahăr.
După 100 de ani, în anul 1810, britanicii au cucerit insula. Aceasta avea să devină oficial britanică abia în anul 1814, în urma Tratatului de la Paris. Cu toate astea, cetățenii francezi de pe insulă au avut voie să rămână și să-și păstreze tradițiile, religia și legile.
În anul 1835, britanicii au abolit sclavia. Pe atunci, sclavii din Mauritius proveneau din Madagascar, Senegal și din Mozambic. Această decizie a făcut ca un nou val de muncitori din India să fie aduși pe insulă pentru a cultiva trestia de zahăr. Aceștia aveau să se stabilească în Mauritius iar urmașii aveau să devină cetățenii de astăzi ai insulei.
Mauritius și-a câștigat independența pe 12 martie 1968 și a adoptat o constituție bazată pe sistemul parlamentar britanic. Primii ani de independență au fost dificili dar după 15 ani de muncă intensă, Mauritius a devenit stabil din punct de vedere politic și economic. Mauritius a devenit o republică pe 12 martie 1992.
După cum spuneam mai sus, majoritatea populației, adică 67% dintre oameni, au origini indiene sau pakistaneze. Cealaltă parte a populației este creolă, adică un amestec de oameni cu origini europene sau africane. De asemenea, există și un număr mic de oameni cu origini chineze.
Deși engleza este limba folosită în documentele oficiale, aceasta este vorbită de puțini oameni. 80% din populație vorbește un dialect francez. Și hindusa, chineza, tamil, telugu și urdu sunt vorbite de anumite minorități. În general, locuitorii din Mauritius vorbesc cel puțin două limbi.
Aproximativ 50% din populație este hindusă. O treime din populație este creștină, majoritatea acestora fiind romano-catolici. De asemenea, există și un grup de musulmani, dar și de budiști.
De când a devenit independent, Mauritius a evoluat mult când vine vorba de serviciile medicale. Acestea sunt gratuite pentru întreaga populație. Există o rețea de spitale publice, farmacii, clinici și centre medicale pe toată insula.
Educația este gratuită și obligatorie pentru copiii cu vârsta între 5 și 16 ani. Educația primară durează șase ani și este urmată de șapte ani de educație secundară. Peste 80% din populație știe să scrie și să citească.
În anul 1965 a fost fondată Universitatea din Mauritius unde studenții pot urma cursurile facultăților de agricultură, inginerie, drept și management, știință și științe sociale.
Precum multe alte regiuni cu un trecut colonial, cultura din Mauritius este un amestec bogat de tradiții din diverse regiuni. Diversitatea religioasă de pe insulă face ca locuitorii să aibă parte de o mulțime de sărbători și de zile libere. Ei sărbătoresc atât Ramadanul, cât și Crăciunul și festivalul chinezesc de primăvară.
Mauritius este cunoscut pentru séga, un dans popular ce constă din mișcări ale șoldurilor și a brațelor. Deși acest dans este vesel și plin de energie, originile sale nu sunt cele mai fericite. Séga era dansat în secolul al XVIII-lea de sclavi.
Sportul este o parte importantă din cultura din Mauritius. Fotbalul a fost introdus de britanici și are cel mai mare număr de fani. Naționala țării a participă în Cupa Africană a Națiunilor. La nivel local există și o ligă ce s-a format acum câțiva zeci de ani.
Un alt sport apreciat de locuitori este vânătoarea de căprioare. De asemenea, evenimentul sportiv cu cel mai mare număr de participanți este o cursă cu cai ce are loc în timpul iernii.
Sursă foto: pixabay.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Malta, țara primului spital european