Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Oman, cel mai bătrân stat arab. Această regiune este locuită de peste 100.000 de ani și a servit drept un centru comercial important.
Oman este o țară din sud-estul Peninsulei Arabe care se situează la întâlnirea dintre Golful Persic și Marea Arabă. Majoritatea țării se află în regiunea deșertică numită Rubʿ al-Khali. Capitala țării este Muscat, iar populația este de aproximativ 4,7 milioane de locuitori. Suprafața țării este puțin mai mică decât cea a Poloniei. Ea se învecinează la sud-vest cu Yemen și la nord-vest cu Emiratele Arabe Unite.
Chiar dacă interiorul țării este deșertic, zona de coastă este primitoare. Aici se află și Muscat, un oraș superb cu arhitectură atât tradițională, cât și modernă, ce oferă o priveliște inedită asupra Golfului Oman. De asemenea, el este principalul port și centru comercial al țării.
Climatul țării este fierbinte și uscat în interior și fierbinte și umed în zona de coastă. Temperaturile din timpul verii pot ajunge să fie de 43°C în Muscat. Iernile sunt plăcute, cele mai joase temperaturi fiind de 17 °C. Oman nu are parte aproape deloc de precipitații de-a lungul anului.
Din cauza lipsei de precipitații, vegetația este absentă în afară de regiunile irigate. Există un sistem antic de canale de apă ce se numesc aflāj. Aceste canale au fost introduse în Patrimoniul UNESCO în anul 2006 și curg pe sub pământ.
Guvernul din Oman protejează speciile rare de animale precum oryxul arab, leopardul arab, capra de munte sau o specie de țestoase oceanice. Când vine vorba de păsări, Oman are o diversitate uimitoare.
Oman este cel mai bătrân stat independent din lumea arabă. Conform dovezilor arheologice, regiunea este locuită de peste 100.000 de ani. De asemenea, tot în Oman se află Al Wattih, unul dintre cele mai bătrâne orașe de pe glob. Se crede că acesta a fost ridicat acum 10.000 de ani.
Până la venirea islamului în secolul al VII-lea, regiunea a fost ocupată de asirieni, babiloniei și persani. Cu toții au vrut să profite de locația avantajoasă a Omanului pentru comerț.
Locuitorii din regiune au acceptat islamul fără să se lupte. Acest lucru l-a făcut pe profetul Mohammed să spună că „mila lui Dumnezeu să fie asupra oamenilor din Al Ghubaiara (oamenilor din Oman). Ei au crezut în mine chiar dacă nu m-au văzut”.
În secolele care au urmat, mai multe dinastii și puteri externe s-au luptat pentru conducerea regiunii. În anul 1154, dinastia Nabhani a ajuns pe tron și a condus Oman până în anul 1470.
A urmat sosirea portughezilor în zonă. Aceștia au pus stăpânire pe Muscat între anii 1507 – 1650. Portughezii au fost atrași de poziția strategică a țării pe ruta de comerț către Asia.
La mijlocul secolului al XVII-lea, mai multe triburi din Oman s-au răsculat și i-au alungat pe portughezi. Aceștia au fost urmați de otomani care au pus stăpânire pe Muscat până în anul 1888. Totuși, nici portughezii nici otomanii nu au controlat tot Omanul.
În anul 1749, dinastia Al Said a ajuns la putere în Oman după ce i-au alungat pe persanii ce invadaseră țara în anul 1737. La sfârșitul secolului al XVII-lea, conducătorul Omanului, Saif bin Sultan, a început un proces de expansiune către coasta de est a Africii. În anul 1783, Imperiul Oman s-a extins și la est, până în Pakistanul de astăzi. Oman devenise astfel o regiune puternică bazată pe comerț maritim.
În 1798, Oman și Marea Britanie au semnat un tratat de prietenie. Acesta garanta că sultanul este deținătorul puterii în regiune. Totuși, o succesiune de crize a făcut ca Imperiul să se spargă în anul 1856 în Sultanatul Oman și Muscat și Sultanatul Zanzibar.
În anul 1891, Oman și Muscat a devenit un protectorat britanic. În această perioadă, sultanul controla coasta din jurul Muscatului în timp ce un imam guverna interiorul țării. Oman a devenit independent în anul 1951.
Sultanul Qaboos a ajuns pe tron pe 23 iulie 1970. Astfel a început o perioadă prosperă pentru țară, noul sultan modernizând-o mult. Prima constituție a țării a fost scrisă în anul 1996 și acordă drepturi în conformitate cu legea din coran.
Mai mult de jumătate din populația Omanului este arabă. Totuși, o parte din oameni au origini iraniene sau pakistaneze. Mai ales zona de coastă este locuită de persoane cu alte origini decât cele arabe.
Limba arabă este limba oficială a țării. Araba standard modernă este predată în școli. De asemenea, oamenii mai vorbesc și alte dialecte arabice. Și engleza, persana și urdu sunt vorbite de oameni. Cea mai mare majoritate a populației este musulmană.
Guvernul actual a îmbunătățit drastic sistemul medical, acesta fiind gratuit pentru cetățeni. Noul regim a construit spitale, centre medicale și farmacii și a organizat echipe medicale mobile pentru zonele greu accesibile.
Și educația a beneficiat de aceste măsuri. Înainte de anul 1970 existau doar trei școli primare și doar câteva fete erau educate. În prezent, aproape 75% dintre copii primesc educație primară și aproximativ 66% dintre elevi primesc educație secundară. Jumătate dintre aceștia sunt fete.
Educația este gratuită dar nu obligatorie. Aproape 75% din populație știe să scrie și să citească. În ultimele decenii, numărul de femei educate a crescut mult. Universitatea Sultan Qaboos, universitatea națională a țării, a fost deschisă în Muscat în anul 1986. De asemenea, în țară mai există colegii private.
Societatea din Oman este tribală, chiar dacă influențele tribale sunt în declin. Deși tradițiile lor încă sunt stricte pentru noi, europenii, în lumea arabă ele sunt destul de relaxate. De exemplu, consumul de alcool este permis turiștilor în locații speciale.
Femeile din Oman beneficiază de mult mai multă libertate decât cele din oricare altă țară din Peninsula Arabă. Mesele reprezintă principala formă de adunare socială. O masă din Oman constă din orez, miel sau pește condimentat, curmale și cafea sau ceai.
Cursele cu vapoare și cele cu cămile sunt sporturile naționale din Oman. Bogații au activități mai inedite, și anume falconeria, adică vânatul animalelor sălbatice cu ajutorul șoimilor. Printre sporturile internaționale practicate în Oman se numără surfing-ul, fotbalul și rugby-ul. Oman a participat pentru prima oară la Jocurile Olimpice în anul 1984.
Sursă foto: pixabay.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Svalbard, seiful global al semințelor