Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Svalbard, seiful global al semințelor
Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Svalbard, teritoriul norvegian din Oceanul Arctic unde se află cea mai mare colecție de semințe a globului.
Svalbard este un arhipelag al Norvegiei care se află în Oceanul Arctic, mult deasupra Cercului Arctic. Regiunea este formată din nouă insule principale, cea mai mare fiind Spitsbergen, care constituie peste jumătate din teritoriul total. Capitala Svalbardului este Longyearbyen. Aici trăiesc aproape toți cei 2.500 de locuitori.
Toate insulele sunt muntoase. Ghețarii și zăpada acoperă aproape 60% din teritoriul total al țării. Cel mai înalt punct este Vârful Newton care se află la o altitudine de 1.717 metri.
Există o mulțime de urși polari
Marea din jurul insulei Spitsbergen nu este adâncă. Gheața care se formează blochează accesul pe insulă în marea majoritate a anului, cu excepția verii. După cum v-ați dat seama, climatul este arctic. Temperatura medie în timpul verii este de 15 °C iar cea din timpul iernii de -40 °C.
Mușchiul de copac este principala formă de vegetație a Insulelor Svalbard. Există însă și o specie de mesteacăn pitic. Printre animalele ce se găsesc aici se numără urșii polari, renii și vulpile polare. Populația de urși este de peste 3.000 de specimene. Focile, morsele și balenele sunt protejate prin lege.
Foarte popular în rândul vânătorilor de balene
Svalbard a fost descoperit în anul 1194 dar a rămas relativ necunoscut pentru oameni timp de mult timp. Insulele au fost redescoperite de exploratorii neerlandezi Willem Barents și Jacob van Heemskerck în iunie 1596. Rapid, teritoriul s-a transformat într-un loc atractiv pentru vânătorii de balene.
În anii 1800, după declinul vânătorii de balene, oamenii au început să mineze cărbunele de pe insule. La începutul secolului XX, americanii, britanicii, norvegienii, suedezii, neerlandezii și rușii au început să investigheze și să împartă drepturile de extragere a mineralelor.
Folosit ca și bază științifică
Această dispută s-a rezolvat pe 9 februarie, 1920, în urma unui tratat care stabilit că Norvegia este deținătorul teritoriului. De asemenea, și alte țări europene au primit dreptul de a mina resursele. Doar norvegienii și rușii au continuat însă să extragă cărbunele din Svalbard.
Expedițiile polare au transformat Svalbard într-o bază științifică. Prima expediție a avut loc în anul 1773 și a fost organizată de căpitanul britanic C.J. Phipps. Acesta a fost urmat în secolul al XIX-lea de grupuri din Norvegia, Suedia și Germania.
În Svalbard nu au existat oameni în trecut. În prezent, populația se schimbă în funcție de sezon. O mulțime de turiști vizitează insulele în timpul verii cu ajutorul vapoarelor de croazieră. Există însă și un aeroport deschis în anul 1975.
Seiful Global de Semințe
Svalbard este căminul Seifului Global de Semințe. Acesta are capacitatea de a depozita 4,5 milioane de varietăți de semințe de plante. Fiecare pachet constă din 500 de semințe, adică acest seif poate să adăpostească un total de peste 2,5 miliarde de semințe.
În prezent, această clădire adăpostește 1,1 milioane de varietăți cu origini în toată lumea. Aici vorbim despre plante care stau la baza alimentației în Africa și Asia, precum orezul, grâul sau năutul și până la semințe de plante europene și nord-americane precum vinetele, varza sau cartofii. Seiful Global de Semințe din Svalbard reprezintă cea mai mare colecție de semințe de pe glob.
Plasa de siguranță a omenirii
Scopul seifului este de a ne asigura supraviețuirea ca specie. El este o plasă de siguranță pentru evenimente catastrofale neprevăzute. Având toate aceste semințe, nu va exista șansa să rămânem vreodată fără plante comestibile. De asemenea, ele reprezintă o opțiune de viitor pentru combaterea schimbărilor climatice.
Semințele sunt depozitate la o temperatură de -18 °C. Faptul că sunt îngropate într-un bunker construit în pământ înghețat asigură această temperatură chiar și fără electricitate. Fiecare sămânță este sigilată în pachete din folii de aluminiu cu trei straturi.
Curiozități despre Svalbard
- Deși noi asociem deșertul cu regiunile acoperite de nisip, și Svalbard este considerat ca fiind un deșert. Cantitatea de precipitații este extrem de scăzută iar aerul este la fel de uscat precum cel din deșerturile fierbinți.
- Cetățenii sunt obligați să dețină arme atunci când ies din case. Nu știi niciodată când vei fi atacat de un urs polar.
- Aurora boreală poate fi văzută chiar și în timpul zilei.
Sursă foto: pixabay.com, wikipedia.org
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Monaco, țara care se transformă în circuit de curse