Noile proiecte de lege din domeniul educației se află încă în dezbatere publică. Organizația Salvați Copiii consideră că prevederile din proiectul Legii învățământului preuniversitar vor adânci inegalitățile dintre copii așa că cere schimbări importante în noua Lege a Educației.
În primul rând organizația recomandă renunțarea la posibilitatea colegiilor naționale de a organiza examene proprii de admitere la liceu. De asemenea, se cere reintroducerea bursei de studiu și revenirea la aprobarea anuală a cuantumului minim al burselor școlare. Salvați Copiii mai cere ca în textul proiectului de lege să fie trecut dreptul elevilor de a beneficia de un laptop cu conexiune la internet. Acesta să fie primit de către elev printr-un contract de comodat și să fie folosit pe toată durata ciclului de studii.
„Salvați Copiii România consideră că, în forma propusă, Legea Educației Naționale nu va fi în măsură să contribuie la combaterea inegalităților sociale și teritoriale și la asigurarea unui climat școlar pozitiv pentru învățare, necesare pentru reușita școlară a tuturor copiilor, indiferent de vulnerabilitatea socio-economică a familiilor și comunităților în care aceștia trăiesc”, se arată în comunicatul de presă transmis.
Salvați Copiii a analizat cu atenție noua Lege a Educației și vine cu o serie de observații și recomandări de modificare:
Invocarea interesului superior al elevilor în 11 articole, aspect util în legitimarea inechivocă a copiilor ca unici beneficiari primari ai activităților didactice și administrative, poate fi interpretat ca o încercare de transpunere, în procesele școlare, a principiului interesului superior al copilului prevăzut de legislația internă1 – Constituția României (art. 49, alin 1) și Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Pentru a genera schimbările așteptate în atitudinea, comportamentul și deciziile cadrelor didactice, nedidactice, părinților și ale reprezentanților Ministerului Educației ori ai administrației publice centrale și locale, interesul superior al elevului trebuie reglementat distinct și trebuie să asigure efectivitatea exercitării drepturilor elevului și să se impună, cu o claritate juridică similară principiului interesului superior al copilului, intereselor sistemului de învățământ și ale persoanelor amintite mai sus.
Proiectul de lege propus nu conține dispoziția legală în vigoare care stabilește alocarea anuală din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale a unui minimum 6% din produsul intern brut. Nerespectată în întreaga perioadă scursă de la adoptarea Legii 1/2011 a educației naționale (LEN), această prevedere a funcționat mai degrabă ca o țintă a finanțării decât ca un obiectiv programatic al autorităților. În locul acesteia a fost introdusă o nouă dispoziție care face referire la alocarea a 15% din bugetul general consolidat, chiar dacă legislativul nu aprobă un BGC, ci separat bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, bugetul general consolidat fiind o simplă operațiune contabilă.
O altă schimbare relevantă constă în introducerea posibilității finanțării per formațiune de studiu, prin excepție de la regula finanțării per capita, dacă numărul de elevi al unei formațiuni de studiu este sub cel minim stabilit de lege.
Conform art. 111 alin. (3) din proiectul LIP, costul standard per elev pentru finanțarea cheltuielilor cu bunuri și servicii, formare continuă și evaluări periodice trebuie să reprezinte cel puțin 20% din costul standard per elev destinat salariilor. De asemenea, alin. (7) prevede obligativitatea ca în calculul costurilor standard per elev să fie aplicați factori de corecție „dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, izolarea lingvistică, de limba de predare, studiul limbii materne și alți factori”.
Înlocuirea dispoziției cu privire la alocarea a minimum 6% din PIB cu dispoziția privind alocarea a 15% din cheltuielile din Bugetul General Consolidat are șanse foarte reduse să producă efecte tangibile în direcția creșterii alocărilor efective de resurse publice adecvate pentru sistemul educațional, și reprezintă, în esență, o scădere a angajamentului finanțării educației, chiar contrară programului de guvernare.
Modificarea sistemului de acordare a burselor introduce diferențe problematice și discriminatorii în acordarea și în finanțarea acestora, fiind prioritizate bursele de excelență, cu riscul de a adânci inechitățile din sistemul de educație:
„Un aspect cu care nu suntem de acord este eliminarea burselor de studiu din legislația actuală, al căror rol esențial este de a stimula interesul elevilor pentru învățare și care, conform criteriilor, se acordă elevilor care au media generală minimum 7,50 și venitul/membru de familie cel mult egal cu salariul minim pe economie. De asemenea, stabilirea de către școli a cuantumurilor burselor fără menționarea unor criterii stricte, neinterpretabile, cum va fi și cazul bursei sociale, reprezintă o responsabilitate de elaborare de politici publice pe care legea nu o poate permite. În plus, în viitor, vom asista la valori diferite ale bursei sociale de la o unitate școlară la alta, afectându-i preponderent pe elevii din localitățile sărace, cei care au, în fapt, mai multă nevoie de sprijin”, transmit cei de la Salvați Copiii.
Recomandările sunt următoarele:
Proiectul LIP conține o singură referire la fenomenul bullying-ului, și anume în conținutul art. 11, care consacră faptul că „violența psihologică – bullying” este interzisă „în unitățile de învățământ preuniversitar și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale”. Față de dispozițiile legii în vigoare, care prevăd introducerea unor „sesiuni de informare/teme/cursuri de perfecționare asupra problemelor legate de violența psihologică – bullying” în programele de formare continuă ale personalului didactic (art. 56^1), proiectul LIP nu consacră o asemenea normă.
De asemenea, nu sunt referiri la climatul școlar și grupurile de acțiune anti-bullying, condiții esențiale pentru prevenirea și combaterea bullying-ului potrivit normelor metodologice anti-bullying în vigoare (Ordin 4.343/2020) și nici cu privire la obligația cadrelor didactice de a semnala cazurile de abuz, neglijare, exploatare și orice altă formă de violență asupra copilului consilierilor școlari ori serviciilor publice de asistență socială sau, după caz, direcției generale de asistență socială și protecția copilului.
Salvați Copiii consideră că proiectul de lege reprezintă un regres în domeniul prevenirii violenței împotriva elevilor și, în acest sens, propune următoarele:
Deși proiectul LEN lămurește norma consilierului școlar la un număr de maxim 500 de elevi, maxim 500 de elevi şi preșcolari sau de maxim 300 de preșcolari și stabilește rolul său în elaborarea Planului individualizat de servicii familiale și a Planului personal de educație specială, instrumente care fac parte din portofoliul educațional al elevului, consilierul școlar nu va mai beneficia de activitatea specifică de formare, super(inter)vizare și monitorizare de către actualele centre județene și al mun. București de resurse și asistență psihopedagogică.
În prezent, aceste centre au un caracter specializat, funcționând ca servicii conexe ale sistemului preuniversitar. Prin disoluția lor și integrarea în Direcțiile Județene de Învățământ Preuniversitar/a Municipiului Bucureşti (fostele inspectorate județene și al capitalei), comunitatea profesională a consilierilor școlari va fi fragmentată în compartimente de asistență psihopedagogică la nivelul fiecărei unități școlare. Și va beneficia doar de o coordonare generală, nespecializată a viitoarelor direcții de învățământ. În majoritatea statelor lumii cu sisteme educaționale performante (de exemplu, în Austria, Danemarca, Irlanda, Marea Britanie sau Statele Unite), cadrul legal al activității consilierului școlar se caracterizează prin descentralizarea managementului specific acestei profesii.
Salvați Copiii consideră că trebuie păstrată rețeaua centrelor de resurse și asistență psihopedagogică în configurația actuală. Iar rolul acestora și al consilierului școlar trebuie întărite, prin lărgirea autonomiei lor. Atât în zona de coordonare, cât și în cea de intervenție la nivelul unităților școlare.
În ceea ce privește procedura de admitere în unitățile școlare liceale, cadrul juridic este impredictibil. Prezintă risc de corupție și creează avantaje competitive elevilor din familii care pot asigura meditații copiilor.
Deși nu sunt definite, colegiile naționale dobândesc dreptul de a organiza propriile concursuri de admitere în clasa a IX-a (pentru maximum 90% din locurile din planul de școlarizare. Iar repartizarea computerizată la licee se va desfășura exclusiv pe baza mediei obținute la evaluarea națională de la finalul clasei a VIII-a, neexistând nicio referire la transdisciplinaritatea evaluării și nici la evaluarea competențelor de utilizare a calculatorului, însușirea unei limbi de circulație internațională ori proba de evaluare a competențelor civice și sociale. Interdicția implicării persoanelor „care au rude până la gradul al III-lea sau afini sau cadre didactice care desfășoară meditații cu elevii care finalizează clasa a VIII-a la momentul derulării concursului” nu este însoțită de sancțiune. De altfel, nu este prevăzut un cadru de prevenire a faptelor de corupție în procesul de elaborare a subiectelor și organizare efectivă a concursului de admitere.
Conform proiectului de lege, reprezentanții elevilor nu sunt incluși în consiliile de administrație ale Direcțiilor Județene de Învățământ Preuniversitar și nici în Comisia Națională pentru Inspecție Școlară din cadrul Autorității Naționale pentru Inspecție Școlară și Asigurare a Calității. În Legea educației naționale (LEN) în vigoare, președintele consiliului județean al elevilor este membru în Consiliul Consultativ al inspectoratelor școlare, iar cu statut de observator în comisiile de evaluare, precum și în Consiliul Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar (ARACIP).
Art. 99, alin. (2), lit. d) din LIP preia în mod eronat prevederile actualului art. 96, alin. (2), lit. d) din LEN care condiționează dreptul de vot al elevului în consiliul de administrație de împlinirea vârstei de 18 ani. Reamintim că consiliul de administrație al unității de învățământ este un organ colegial de conducere. Nu un organ de administrare. Astfel, elevul care a împlinit vârsta de 14 ani ar putea face parte dintr-un organ de conducere în virtutea dreptului de a încheia singur anumite tipuri de acte conform art. 41-42 C. civ.
Această viziune limitativă asupra capacității elevilor de a înțelege și de a participa în luarea deciziilor în școlile în care ei sunt beneficiarii primari se află într-o totală contradicție cu principiile juridice consacrate în alte domenii sensibile din punct de vedere juridic ale societății. Cum ar fi capacitatea de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani sau răspunderea penală de la 16 ani ori de la 14 ani (cu condiția probării discernământului). Multe legislații ale statelor din Uniunea Europeană permit participarea copiilor chiar de la vârsta de 11 ani. Cum este cazul Franței. Țara asigură în consiliile de administrație ale colegiilor mari (nivel similar învățământului secundar inferior românesc) prezența a 3 elevi aleși, alături de 7 părinți. Iar în licee a 5 elevi și 5 părinți.
Diferența de înțelegere și de respectare a principiului fundamental al participării copiilor în luarea de decizii care-i privesc în mod direct este, evident, uriașă. În opinia Salvați Copiii nu există nicio justificare a blocării participării elevilor la ședințele consiliilor de administrație ale școlilor.
Salvați Copiii consideră că textul juridic trebuie regândit astfel:
Termenele pentru intrarea în vigoare a actului normativ propus (30 de zile) și a legislației secundare – 160 de ordine de ministru și 47 de hotărâri de guvern (8 luni) sunt nerealiste, dacă ținem seama de întârzierile înregistrate în trecut (de ex., adoptarea standardele curriculare și de evaluare, amânată succesiv). Și există riscul ca nerespectarea acestora să blocheze activitățile de reorganizare structurală a învățământului. Și, prin desincronizarea adoptării bugetului de stat cu nevoile financiare ale sistemului de educație aflat în proces de schimbare, să încetinească semnificativ ritmul de asigurare a bugetării corespunzătoare.
Ministerul Educației trebuie să reducă numărul de acte administrative adoptate în aplicarea LIP și să regândească termenele de intrare în vigoare a legii noi, precum și dispoziții tranzitorii prevăzute expres și limitativ în lege, în contextul în care nici până în prezent nu s-a finalizat tranziția de la Legea nr. 84/1995 la Legea nr. 1/2011.