Cel mai important muzeu din vestul țării împlinește 150 de ani. Care este povestea Muzeului Național al Banatului
Cel mai important muzeu din vestul țării împlinește 150 de ani. Povestea Muzeului Național al Banatului este una fascinantă. Cei interesați să afle mai multe despre cel mai important muzeu din vestul țării sunt invitați să viziteze expoziția „150 de ani de la întemeierea Muzeului Național al Banatului”.
Povestea Muzeului Național al Banatului începe pe data de 25 iulie 1872 la inițiativa lui Ormós Zsigmond, un mare om de cultură și prefectul comitatului Timiș, și a unui grup de intelectuali.
Primele obiecte de patrimoniu înregistrate în inventarul său au fost depozitate în Palatul Episcopiei din Cenad. Ele proveneau din donații, descoperiri arheologice întâmplătoare și achiziții.
Deschiderea oficială a Muzeului Banatului pentru public a avut loc în anul 1877. În anul 1879 s-a înființat o societate muzeală distinctă. Aceasta urma să se ocupe în exclusivitate de activitatea instituției. În anul 1884, ea s-a unificat cu Societatea de Istorie și Arheologie, luând astfel ființă Societatea Muzeală de Istorie și Arheologie.
A fost nevoit să schimbe clădirea de mai multe ori
Până în acest punct, Muzeul Banatului își desfășura activitatea în două dintre încăperile Casei Wellei, pe strada Lonovics (actuala Augustin Pacha). În anul 1887, locația a intrat în reparații generale. Acestea aveau să dureze mulți ani. Astfel, Muzeul Banatului a fost nevoit să fie mutat în clădirea vechii prefecturi.
Muzeul Banatului a fost redeschis pentru public în 1889. Pe atunci, instituția deținea următoarele colecții: de arheologie și istorie veche, pinacotecă, științele naturii, bibliotecă și arhivă.
În anul 1892 s-a decis construirea unei secții de artă decorativă ca mai apoi, peste un an, să înceapă unele săpături arheologice de specialitate ce au continuat de-a lungul deceniilor. În 1896, Muzeul Banatului a participat la Expoziția Universală de la Budapesta unde a câștigat o medalie de bronz și o diplomă de mulțumire.
1919 avea să fie un an deosebit pentru Muzeul Banatului. Acesta a fost momentul în care Banatul a devenit teritoriu românesc. Emanoil Ungureanu, care la acea vreme era inspector cultural al Timișoarei, a avut un rol important în reorganizarea instituției.
Principala problema cu care se confrunta muzeul a fost lipsa spațiului. În anul 1937 i s-a atribuit o parte din Palatul Cultural al orașului. În ciuda faptului că muzeul nu dispunea de cele mai bune condiții, colecțiile sale au sporit. Au fost cercetate bisericile de lemn din Banat, au avut loc săpături arheologice organizate științific și s-au îmbogățit colecțiile de științe naturale și de artă.
Multe dintre obiectele colecției au fost jefuite în Al Doilea Război Mondial
Cel de-Al Doilea Război Mondial a îngreunat bunul mers al Activităților la Muzeul Banatului. După ce au fost evacuate din cauza bombardamentelor, multe piese au fost jefuite de trupele sovietice aflate în Timișoara.
În anul 1948, Muzeul Banatului a fost transferat într-o clădire adecvată pentru valoarea sa culturală, și anume în Castelul Huniade. După anul 1950, colecțiile Muzeului Banatului s-au îmbogățit cu piese muzeale valoroase.
Până în anul 2000, el a cuprins secțiile: Istorie, Științele Naturii, Artă, Etnografie, Muzeului Satului Bănățean și Laboratorul zonal de restaurare. În anul 2006, Secția de Artă a devenit o instituție de sine stătătoare, și anume Muzeul de Artă Timișoara. Acesta a fost și anul în care Castelul Huniade a intrat în reparații. Din mai 2011, expozițiile Muzeului Banatului sunt organizate în Bastionul Maria Theresia.
Tot la Bastionul Maria Theresia este organizată pe parcursul întregii veri expoziția „150 de ani de la întemeierea Muzeului Național al Banatului”. În cazul în care povestea muzeului vi s-a părut interesantă, stați să vedeți cât de fascinante sunt obiectele din colecția sa. Ea poate fi vizitată până în 30 august, de marți până duminică, în intervalul 10:00 – 18:00.
Care sunt cele mai uimitoare descoperiri ale Muzeului
Fortificația de la Cornești
De-a lungul istorie sale, Muzeul Național al Banatului a făcut o mulțime de descoperiri uimitoare. Una dintre ele este Fortificația din Cornești, cea mai mare cetate preistorică descoperită de arheologi până în prezent. Ea are importanța unor descoperiri precum Stonehenge sau Sarmizegetusa.
Specialiștii sunt de părere că fortificația a fost ridicată în epoca bronzului, aproximativ în jurul anului 1.500 î.Hr. Ea cuprindea patru cercuri concentrice făcute din stâlpi de lemn ce reprezentau zidurile așezării. Acestea sunt vizibile și astăzi, chiar dacă au fost nivelate de agricultura intensă. Dimensiunea cetății este incredibilă, Cetatea Timișoarei fiind având doar dimensiunea celui mai mic cerc al acesteia. Cel de-al patrulea cerc ajunge până la drumul ce leagă Timișoara de Arad.
Sanctuarul Neolitic de la Parța
O altă descoperire fascinantă este Sanctuarul Neolitic de la Parța. Acesta se află la aproximativ 15 kilometri la sud de Timișoara. Sanctuarul este de formă rectangulară, având o lungime de 11,6 metri și o lățime de șase metri. El este împărțit în două încăperi, A și B. În centrul său era o masă de altar pe care au fost descoperite o mulțime de obiecte specifice ritualurilor vremii.
În camera A a fost găsită o statuie monumentală și două tăvi de ofrande. Statuia este dublă și prezintă două personaje, o femeie și un cap de taur. În camera B a fost descoperită o cantitate mare de cenușă, precum și resturile ofrandelor aduse zeilor. Acest complex de cult a fost folosit până la sfârșitul anilor 5.000 î.Hr., adică acum peste 7.000 de ani.
Coiful greco-liric
Muzeul Național al Banatului are în colecția sa și un coif deosebit. Mai exact, este vorba despre singurul coif greco-iliric din România, realizat dintr-o singură bucată de bronz. El a fost descoperit în anul 2003 și a fost datat în secolele VI – IV î.Hr.
Fruntea coifului este ornamentată cu două nervuri cu secțiune triunghiulară. Apărătoarea de ceafă este dispusă în unghi drept. Obrăzarul stâng este ornamentat cu silueta unui cal și a unui călăreț. Aceasta era maginea cavalerului trac, apărător al tradițiilor și al nemuririi speciei umane. Se crede că aceste coifuri erau folosite ca și ofrande în mod regulat.
Sursă foto: facebook.com