Copiii români din Italia se întorc în țară. Ce probleme de adaptare întâmpină aceștia
Copiii români din Italia se întorc în țară și mulți dintre ei nu vorbesc deloc limba română. Problemele de adaptare ale acestora, dar și multe alte subiecte, au fost dezbătute recent în cadrul Conferinței – Atelier „Dire, fare, educare”.
M.A. este un băiat în vârstă de 12 ani născut în Italia din părinți români. El vorbește foarte puțin limba română și a studiat toată viața sa în Italia. Familia lui a decis să se întoarcă definitiv în luna august în țară. Asta înseamnă că M. va fi înscris în sistemul școlar românesc, direct într-o clasă unde se predă exclusiv în limba română. Oare cum se va descurca?
Povestea lui M.A. nu este unică. Acum 10 – 15 ani, în Italia s-a înregistrat un val de copii plecați din România la părinții lor ce voiau să se înscrie în sistemul școlar italian. Situația în timp s-a inversat. Acum, multe familii s-au decis să părăsească Italia pentru a se întoarce în țara lor natală.
Acesta a fost principalul subiect discutat în cadrul Conferinței – Atelier „Dire, fare, educare” / „A spune, a face, a educa” care s-a desfășurat pe data de 14 iulie.
Mai mulți experți din cele două țări au încercat să răspundă la întrebări precum: „Care au fost strategiile de incluziune adoptate de-a lungul anilor de Italia pentru integrarea copiilor străini?”; „Ce face România pentru copiii repatriați care vin din diaspora, din ce în ce mai numeroși?”; „Care sunt principalele dificultăți, din ambele sisteme, și ce strategii trebuie adoptate pentru a ajuta copiii familiilor migrante?”.
Fiecare participant a adus un punct de vedere pentru a completa un puzzle constructiv și util pentru ambele realități naționale. În sală, ca public, au participat mai mulți copii și adolescenți italo-români, născuți și crescuți în Italia (din regiunea Lazio) înscriși la o tabără de vară în limba română.
Repatrierea este dificilă pentru copiii români din Italia
În deschidere, Mioara Moraru, președinta Asociației Propatria și co-organizator al Conferinței, a prezentat rezultatele unei cercetări recente asupra fenomenului repatrierii. Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect numit „Copii între două lumi”.
Conform cercetării, criza generată de pandemie a făcut ca mulți români din străinătate să decidă să revină în țară. Copiii care au studiat în școlile din vestul Europei sunt înscriși acum în cele din România. Revenirea lor în sistemul educațional românesc nu este deloc ușoara. Mulți nu cunosc bine limba și le este greu să se adapteze la sistem.
Psihologii români au creat un profil al copiilor repatriați. Este posibil ca aceștia să aibă stima de sine scăzută, anxietate ridicată și să caute constant vinovați. Gândurile sale cu privire la reîntoarcerea în țară sunt centrate fie pe auto-învinovățire, fie pe blamarea celorlalți. De asemenea, mulți presupun că nevoile de securitate, siguranță, îngrijire, empatie, acceptare și respect nu vor fi satisfăcute în România.
Mulți copii au probleme de identitate în școli
Atunci când copiii români din Italia revin în țară, fiecare dintre ei este deseori indicat cu fraze ca „a venit italianul”. În Italia, colegii de școală îi numesc „românii”. Sunt copii cu două țări. Sunt diferiți și adesea își simt diversitatea ca pe o povară. Jumătate și jumătate, o situație care provoacă o furtună de sentimente, inclusiv suferință.
Ioana Constantinescu, directoarea Liceului de Artă Gheorghe Tattarescu din Focșani, a povestit cum a cunoscut în Italia un copil ce se va întoarce definitiv în țară în august cu familia. El nu cunoaște deloc limba română. Cum va face față la examenul de la sfârșitul clasei a opta? Cum se va descurca atunci când va trebui să dea examenul de admitere în liceu, dacă dorește să meargă la un liceu de prestigiu? Deși este un copil inteligent, el este penalizat din cauză că nu cunoaște limba română. Într-un mediu competitiv, lui îi va fi foarte greu să reducă această diferență.
Alina Mirica, profesor și formator activ în mediul rural, a povestit cum în România nu există proiecte complexe de integrare a copiilor precum în Italia. Adaptarea lor depinde foarte mult de fiecare copil sau tânăr în parte. Sunt unii care s-au simțit imediat acasă după doar trei săptămâni. Alții s-au simțit străini după mai bine de un an. „Important este să fim aproape de fiecare, să fim noi înșine modele, campioni, pentru ei”.
Cum a decurs integrarea copiilor români în sistemul italian de învățământ
Fenomenul de imigrație este abia recent în Italia. Cu toate astea există numeroase modele și proiecte de succes care vizează copiii străini. Alessandra Zeppieri, consilier pentru Educație Publică la Municipiul Albano Laziale, a ilustrat unele dintre ele. Medierea culturală în școli, formarea profesorilor, educația pentru drepturi, accesul la o informare corectă și activarea cursurilor pentru adulți sunt doar câteva dintre soluțiile găsite de guvernul italian.
Alessandra Zeppieri a mai subliniat că strategia principală este aceea a unei educații care să includă „punerea în valoare a diferitelor culturi și identități în școli”. De multe ori, copiii străini sunt văzuți ca o resursă prețioasă. Pentru a accesa sistemul școlar italian este necesar să „depășim prima barieră, cea lingvistică”. Dar asta nu înseamnă, de fapt, să uiți limba maternă. Apelul consilier italian este „să nu piardă limba de origine, care este o bogăție”.
Luca Andreassi, viceprimarul orașului Albano Laziale și profesor de Inginerie la Universitatea din Tor Vergata, a spus că studenții săi români sunt perfect integrați în sistemul universitar. De multe ori, doar citind numele de familie poate înțelege originea lor străină.
Mulți copii din țările estice, a remarcat el, au o predispoziție pentru disciplinele de știință, în special matematica. Ca profesor universitar, dar și ca viceprimar, el este convins că secretul evoluției stă în schimbul de puncte de vedere provenite din diverse părți ale lumii. El i-a invitat pe tinerii prezenți să nu se oprească niciodată din a învăța pentru că viitorul aparține cu adevărat celor care realizează că întotdeauna există ceva de învățat, indiferent de vârstă.
Poveștile artiștilor contemporani plecați din țară, adunate-n serialul „Artist Emigrant”