Ziua Mondială a Dansului. România are un dans în patrimoniul UNESCO
Cu toții iubim să dansăm, fie că vorbim despre a dansa alături de prieteni sau singuri, la duș. Dansul este o metodă excelentă de a face sport într-un mod distractiv. Dansurile au făcut parte dintotdeauna din cultura popoarelor. Din această cauză, având în vedere că astăzi este Ziua Mondială a Dansului, noi am decis să vă prezentăm câteva dintre cele mai interesante dansuri.
Astăzi, 29 aprilie, este sărbătorită în toată lumea Ziua Mondială a Dansului. Dansul a făcut dintotdeauna parte din viața oamenilor. El apărea ca o manifestare spirituală în timpul ritualurilor din Antichitate, ca o formă de socializare și chiar ca și o formă de a face sport. Unele dansuri sunt atât de interesante încât ajung să facă parte chiar și din patrimoniul UNESCO.
Dansul călușarilor
Primul dans despre care vorbim astăzi vine de pe teritoriul țării noastre. Este vorba despre dansul călușarilor, unul dintre cele mai importante dansuri tradiționale din România. În 25 noiembrie 2005 el a fost introdus în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.
Acest dans are origini precreștine, în străvechiul cult al soarelui. În mod normal, acest dans se desfășoară în săptămâna dinaintea Rusaliilor. Pentru mulți români, dansul călușarilor este un dans magic. Primul om care a descris acest dans a fost Daniel Dosza în anul 1599. El relata despre cum oamenii îl dansau cu ocazia încoronării principelui Sigismund Bathory.
Dansul călușarilor este performat de o ceată de bărbați, fiecare cu rolul său special. Primul este vătaful, adică cel care conduce călușarii. El coordonează întregul ritual. Mai apoi vine mutul despre care se crede că are puteri supranaturale de vindecare. Uneori el apare cu o mască pe față. Ultimul, dar nu cel din urmă, este stegarul, adică cel care poartă steagul cetei.
Csardas
Al doilea dans vine de la vecinii noștri din Ungaria. Csardasul este un dans folcloric popularizat acum multe secole de trupe din Ungaria, Slovenia, Croatia, Transilvania și Slovacia. Numele dansului este derivat de la cuvântul „csarda” care înseamnă tavernă.
Csardasul este caracterizat printr-o variațiune de tempo. Inițial, dansatorii dansează lent ca mai apoi să devină din ce în ce mai alerți. Atât femeile cât și bărbații participă la acest dans. Fetele poartă rochii tradiționale largi care creează o formă aparte atunci când se învârt.
Acest dans a servit drept sursă de inspirație pentru mulți mari compozitori din istorie. Emmerich Kálmán, Franz Liszt, Johannes Brahms, Léo Delibes, Johann Strauss, Pablo de Sarasate, Piotr Ilic Ceaikovsky și Franz von Suppé sunt doar câțiva dintre ei. Csardasul din opereta Liliacul a lui Strauss este, probabil, cea mai cunoscută astfel de piesă muzicală.
Cazacioc
Pentru al treilea dans ne ducem în Rusia pentru a vorbi despre cazacioc. Acest dans extrem de acrobatic și de spectaculos este o adevărată plăcere pentru spectatori. Cazaciocul își are originile în secolul al XVI-lea în Ucraina și Rusia. În secolele XVII – XVIII el a început să-și facă apariția și în curțile nobililor europeni.
În secolul al XIX-lea cazaciocul a suferit schimbări majore. El a început să fie performat ca un dans de circ. Abia în anul 1960 el a fost reînviat și adus la origini. Mai mulți compozitori precum Aleksandr Serov și Ceaikovski au scris piese pentru acest stil de dans.
Haka
Ultimul dans ne trimite pe cealaltă parte a globului, și anume în Noua Zeelandă. În cazul în care ați văzut vreodată un meci de rugby al naționalei Noii Zeelande cu siguranță ați văzut și dansul haka. Haka este un dans maori care presupune mișcări ritmice și vioaie ale întregului corp. Bărbații își lovesc în repetate rânduri pieptul și coapsele și fac gesturi intimidante.
Acest dans este acompaniat de un “cântec”. Deși inițial el era o formă de pregătire pentru luptă, în prezent el este dansat atât de bărbați cât și de femei și este un element important din cultura maori. Oamenii dansează haka la zile de naștere, nunți, înmormântări și multe alte sărbători. Pentru mulți el este un simbol de apartenență în triburi.