Invențiile au schimbat viața oamenilor. Stingătorul de incendiu, inamicul flăcărilor
Felul în care trăim, confortabil, se bazează pe obiecte care ne fac viața ușoară. Nici nu ne mai gândim cum au apărut ele. Folosim un pix ca să luăm notițe, deschidem robinetul ca să ne spălăm pe mâini. Pornim televizorul. Sunt doar câteva exemple. Practic, trăim înconjurați de obiecte care dacă ar dispărea ne-ar pune în imposibilitatea de a mai ști cum să acționăm. Fiecare obiect a fost inventat de un inventator sau de un grup de oameni cu minți luminate care au gândit înaintea timpului lor. Unele dintre ele au fost inventate întâmplător! Fără aceste invenții viața ar fi altfel. ȘTIRI PENTRU COPII și-a propus să aducă în atenție invențiile care au schimbat viața oamenilor, în fiecare marți. Astăzi vorbim despre stingătorul de incendiu, inamicul flăcărilor.
Stingătorul de incendiu sau extinctorul este fără doar și poate una din cele mai importante invenții. Asta deoarece cu ajutorul lui pot fi evitate mari incendii. Înainte de apariția stingătorului, oamenii se foloseau pur și simplu de găleți cu apă sau de diverse dispozitive care stropeau apă. Gălețile cu apă se mai folosesc și azi, până la venirea pompierilor, mai ales la sate. Conform firefighter.com, cel care a brevetat primul stingător de incendiu, în 1723, a fost chimistul Ambrose Godfrey. Stingătorul era umplut cu un amestec de praf de pușcă și un lichid de stingere a incendiilor, acestea găsindu-se într-o cameră de staniu.
Când au apărut stingătoarele de incendiu moderne
O primă variantă a stingătorului modern a apărut în anul 1818, la inițiativa căpitanului britanic George William Manby. Acesta era format dintr-un vas de cupru (ce avea o formă foarte asemănătoare cu stingătorul de azi) care în interior avea o soluție de carbonat de potasiu aflată-n aer comprimat. În 1866 a apărut și stingătorul cu sodă-acid. Acesta a fost brevetat de către francezul Francois Carlier, care a amestecat o soluție de apă și bicarbonat de sodiu cu acid tartric, obținând gazul propulsor CO2. Stingătoarele de incendiu au un istoric interesant și totodată lung. Nu există unul sau doi – trei inventatori, ci mai mulți:
- 1881: Read & Campbell din Anglia inventează extinctorul cu cartuș, care folosea apă sau soluții pe bază de apă. Ulterior a fost inventat un alt model numit „Petrolex”, comercializat pentru utilizarea în domeniul auto;
- 1904: apare extinctorul cu spumă chimică. El a fost inventat de Aleksandr Loran în Rusia;
- 1910: compania Pyrene Manufacturing Company din Delaware a depus un brevet pentru utilizarea tetraclorurii de carbon pentru stingerea incendiilor. În 1911 a fost brevetat un extinctor portabil de mici dimensiuni care folosea respectiva substanță;
- 1924: a fost inventat stingătorul cu dioxid de carbon. În SUA cel puțin, invenția îi aparține companiei Walter Kidde. Noul stingător a răspuns unei cereri pentru a stinge incendiile de la tablourile telefonice, acestea fiind greu de stins.
Dicționar
Staniu: element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor;
A propulsa: a proiecta departe, cu violență; a împinge, a arunca.
Sursă foto: unsplash.com/Sandie Clarke, unsplash.com/Tak-Kei Wong, pixabay.com/minthu
Invențiile au schimbat viața oamenilor. Șireturile, o invenție foarte veche