Meseria este brățară de aur. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au avut îndeletniciri care le-au permis să își câștige existența. Astăzi sunt atât de multe oferte pe piață încât nu mai știm exact ce responsabilități are fiecare angajat. La ŞTIRI PENTRU COPII vă povestim în fiecare săptămână despre o meserie, pentru a vă ajuta să vă orientați în viitoarea carieră. Astăzi vorbim despre ce face un profesor de sprijin și care e diferența între acesta și un profesor de o anumită disciplină. Aflați mai multe despre o meserie de care e tot mai mare nevoie în România.
Pentru a afla mai multe despre ce presupune această meserie am stat de vorbă cu Aura Danielescu. Ea e profesor de sprijin de aproximativ 15 ani, titulară de trei ani, iar de-a lungul carierei a ocupat diverse funcții în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Timiș. În prezent își desfășoară activitatea la Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Paul Popescu Neveanu” din Timișoara și ne-a povestit ce presupune munca pe care o face.
Profesorii sunt de multe feluri. Predau diverse materii. Însă, printre ei se numără și profesorii de sprijin. Aceștia sunt alături de copiii care au nevoie de un plus de atenție și îndrumare, dar mai multe ne explică Aura Danielescu. „Un profesor de sprijin este acel cadru didactic care asigură partea de aprofundare, de terapie cognitivă, în unitățile de învățământ unde sunt copii cu cerințe educative speciale. Mai precis, profesorul itinerant, sau profesorul de sprijin, este acel dascăl care lucrează o jumătate din timp în cabinet, o jumătate de timp asigurând integrarea copiilor cu nevoi speciale în clasă”, ne-a explicat Aura Danielescu.
Ce înseamnă să fii profesor de sprijin și cu ce fel de copii lucrează un astfel de cadru didactic am aflat. Însă să vedem și ce face, concret, un astfel de profesor. „Profesorul de sprijin are în fața lui un copil care a fost evaluat la începutul unui ciclu și care, după colaborarea pe care o are cu cadrele didactice de la clasă, constată care e nivelul de pregătire al copilului. Și, bineînțeles, încearcă să recupereze cu acel copil, prin exerciții specifice, cunoștințele pe care copilul nu a reușit să și le formeze în munca la clasă a profesorilor pe care îi are.
De cele mai multe ori, copilul cu cerințe educative speciale este un copilaș care nu reușește să se integreze perfect în clasa lui din punct de vedere al nivelului de cunoștințe, el având un nivel de cunoștințe al unui copil cu un an, doi, uneori chiar trei ani sub nivelul clasei în care el figurează”, ne explică profesoara de sprijin.
Așa cum spuneam, profesorii sunt de mai multe feluri. Dacă între cei care predau diverse discipline nu există diferențe mari, între un profesor care predă o anumită materie și un profesor de sprijin există diferențe. „Profesorul care predă spre exemplu matematica la o clasă obișnuită are o programă pe care o parcurge cu elevii clasei respective. Sigur că el lucrează, și chiar este obligat să lucreze, într-un mod diferențiat. Însă trebuie ținut seama că el predă la o clasă în care sunt integrați copii care au capacitatea de a asimila acea materie. Și atunci lucrează cu ei parcurgând cerințele programei respective. Copilul cu cerință educativă specială este acel copil care are dificultăți în a parcurge programa școlară de masă și are nevoie, pentru a recupera decalajele pe care el le are, de un profesor itinerant.
Acel profesor itinerant, de obicei, în timpul pe care îl alocă pe cabinet, exclude din colectivul clasei elevul cu cerință educativă specială și pornește de la o analiză de început. De la o testare a nivelului de cunoștințe ale acestui copil. Și lucrează cu el, fie pe parcursul unui an, fie pe parcursul unui ciclu, încercând să recupereze pas cu pas, încetul cu încetul, în ritmul de învățare al copilașului, materia pe care copilul cumva nu o are parcursă sau nu o are asimilată”, ne spune Aura Danielescu.
Din păcate în țara noastră nu există suficienți profesori de sprijin, deși e mare nevoie de ei. Aura Danielescu spune că e un vis ca în fiecare unitate de învățământ să existe un profesor de sprijin. „Din păcate este un deziderat pe care ar trebui să-l avem cu toții. Este un vis care deocamdată este nerealizabil. În școlile de masă nu există astfel de profesori de sprijin peste tot. Pot spune chiar că într-un număr foarte mic ei sunt repartizați în școlile de masă. În cea mai mare parte ei se află în școlile din mediul urban. Și foarte puțini în școlile din mediul rural. Dar au început în ultimii ani să existe și în mediul rural, însă într-un număr relativ insuficient.
Unitățile de învățământ au nevoie nu doar de profesori itineranți. Au nevoie de echipe de specialiști, de psiholog în școală, de un psihopedagog, de consilieri. Este un lucru care ne-am dori să se întâmple în România. Însă cu părere de rău spunem că la acest moment nu este prefigurat că s-ar întâmpla în viitorul apropiat. Sunt foarte multe școli cu astfel de nevoi. Cu copii care au repetate eșecuri școlare, copii care provin poate din medii defavorizate și care ar avea nevoie ca pe lângă zâmbetul unui profesor de la clasă să aibă parte și de pregătirea individuală sau într-o grupă mică. Cu unul sau doi copii”, spune Aura Danielescu.
Pentru a deveni profesor de sprijin lucrurile nu sunt foarte complicate, iar Aura ne-a explicat ce e de făcut. „Profesorii de sprijin sunt colegii noștri care au terminat fie psihopedagogia, fie psihologia, fie psihopedagogie specială. Sunt studiile superioare. Astfel de pregătire le dă posibilitatea să participe la concursurile de ocupare a posturilor vacante în unitățile de învățământ speciale. Sau, sigur, în funcție de pregătirea pe care dumnealor o au, se pot orienta spre a face consiliere în unitățile de învățământ”, spune Aura Danielescu.
Pentru că are o experiență mare, am rugat-o pe Aura să ne spună care ar fi calitățile de care are nevoie un profesor de sprijin. „Cred că ele sunt aceleași pe care ar trebui să le aibă orice cadru didactic. În primul rând trebuie să aibă un suflet foarte mare. Trebuie să știe că lucrând în special cu copilul cu cerință educațională specială răbdarea lui trebuie să fie foarte mare.
Trebuie să-l înțeleagă pe copil, să-l iubească, să fie capabil de a-l iubi pe acel copil. Ca acel copil să simtă că omul care îl ajută, cel care-l ia separat și încearcă să-l învețe astăzi cât e 1 + 1, mâine mai face un pas către direcția aceasta, este un om cald, un om care empatizează, care este capabil să-i zâmbească copilului, este capabil să se transpună el în rolul unui copil. Să se joace, să se coboare astfel încât copilul să-l înțeleagă și să aibă încredere în el.
Cred că toți dascălii trebuie să avem acele calități care să ne facă deosebiți pentru munca cu copiii, dar în special cei care lucrăm cu copiii cu cerințe educative speciale trebuie să avem, în plus, o doză foarte mare de răbdare, de înțelegere, de empatie. Și să fim învățați că intrăm în cabinetele noastre cu zâmbetul pe buze și așa ieșim. Zâmbind intrăm, zâmbind ieșim”, spune Aura Danielescu.
În final, am rugat-o pe Aura să le ofere câteva sfaturi copiilor care vor să devină profesori de sprijin. „Ce le-aș spune copiilor? În primul rând aș pleca prin a le spune copiilor de peste tot, de oriunde sunt, să accepte că nu toți sunt la fel. Și nu toți suntem la fel. Că prietenia, zâmbetul, o mână întinsă unui copilaș de multe ori face mai mult decât orice altceva. Că ei sunt cei care ar trebui să dea lecții de viață adulților. Că ei ar trebui să întindă mânuțele lor firave spre toți copiii care sunt în clasă. Indiferent de nivelul lor de dezvoltare. Că ar trebui să râdă nu de copiii cu nevoi speciale, ci împreună cu copiii cu nevoi speciale.
Iar cei care sunt azi pe băncile școlii și care simt și își doresc că direcția pe care pot să o urmeze ca adulți este aceea de a ajuta în recuperarea copiilor cu nevoi speciale, i-aș încuraja să urmeze această cale. Să învețe tot ce trebuie pentru a se descurca în frumoasa și nobila activitate cu copilul cu cerință educativă specială. I-aș îndemna să facă ore de voluntariat ca să fie convinși că sunt potriviți pentru asta. Să solicite profesorilor din facultate sau chiar și în preuniversitar să poată să asiste la activitățile cu acești copii.
Nu este ușor. Este frumos, dar nu este întotdeauna ușor. Sunt foarte multe provocări. Sunt copii cu nevoi speciale foarte mari. Copii care au nevoi asociate. Și-atunci greutatea muncii cu ei este cu atât mai mare. Dar i-aș îndemna pe toți să apropie de acești copii și să nu înceteze să spere că ei pot schimba câte ceva în viața lor”, spune Aura Danielescu.
Ce ați citit aici putem spune că e doar o mică parte din întregul interviu pe care ȘTIRI PENTRU COPII l-a realizat cu Aura Danielescu. Aceasta ne-a explicat cu cine face echipă un profesor de sprijin. Pe lângă asta ne-a spus ce-i place cel mai mult, dar și cel mai puțin la această meserie. De asemenea, ne-a povestit care a fost cea mai complicată situație cu care s-a confruntat în munca cu copiii și care au fost cele mai mari bucurii pe care această muncă i le-a adus.
Pe parcursul discuției am abordat și un subiect sensibil. Copiii cu cerințe educaționale speciale sunt adesea marginalizați sau, mai rău, victime ale bullyingului. Aura Danielescu ne-a spus care e părerea ei legată de acest subiect și totodată ce crede că ar trebui făcut pentru a rezolva această problemă.
Toate aceste informații pot fi consultate urmărind întregul material video disponibil mai sus, la începutul materialului, sau pe canalul nostru de YouTube, aici.