Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Vanuatu, țara unde s-a inventat bungee jumping-ul. Haideți să aflăm mai multe despre această țară insulară din apropierea Australiei.
Vanuatu este o țară insulară în formă de „Y” din sud-vestul Oceanului Pacific. Ea este formată din 13 insule principale, dar și alte insulițe. Acestea se află la 800 de kilometri la vest de Fiji și la 1.770 de kilometri la est de Australia. Populația țării este de aproximativ 310.000 de locuitori.
Toate insulele se întind pe o distanță de la nord la sud de 650 de kilometri. Insulele Torres sunt cel mai nordic grup. În sudul acestuia se află insulele principale Vanua Lava și Santa Maria (Gaua). Mai apoi urmează grupul Banks care conține insula Éfaté, locul unde se află Port-Vila, capitala țării și cel mai mare oraș.
Relieful acestei țări este unul divers. Fie că vorbim despre munți, platouri sau recifuri de corali, Vanuatu se bucură de o natură bogată. Pe unele dintre insule întâlnim vulcani activi, existând chiar și vulcani subacvatici. De asemenea, zona este afectată adesea de cutremure. Majoritatea insulelor sunt acoperite de păduri tropicale. În unele zone întâlnim, însă, câmpii de savană.
Cel mai înalt punct de pe insulă este pe Tabwémasana și se află la o altitudine de 1.879 de metri. El se află pe Espiritu Santo, cea mai mare insulă. Există două anotimpuri, unul fierbinte și umed, din noiembrie și până în aprilie, și unul mai răcoros și mai uscat, între mai și octombrie.
Sporturile extreme sunt un mod foarte popular prin care oamenii încearcă să evadeze din cotidian. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de sporturi este bungee jumping-ul, adică acele salturi în gol de la mare înălțimi cu ajutorul unei coarde elastice.
Știați că bungee jumping-ul a fost inventat în Vanuatu? În fiecare an, la sfârșitul sezonului musonic, bărbații din zonele rurale construiesc un turn de 30 de metri folosindu-se de bețe găsite în pădure.
Atunci când această structură ajunge “până la cer”, aceștia încep să se pregătească pentru partea a doua, adică să se arunce de pe cea mai înaltă platformă în timp ce sunt legați cu liane de picioare. Unele videoclipuri ne arată cum oamenii sunt foarte aproape să atingă pământul. Cum reușesc aceștia să fie atât de curajoși?
Luke Fargo, unul dintre conducătorii locali, îi invită pe toți oamenii lumii să participe și să observe acest ritual numit Nagol. Totuși, acesta a relatat pentru ABC News că s-a întristat atunci când a auzit că bungee jumping-ul este un sport global. Simte că cei care îl practică au furat cultura oamenilor săi.
„Aș dori să transmit un mesaj tuturor celor ce practică bungee jumping-ul. Acesta a fost luat de pe insula Pentecost”, a declarat acesta. El a mai adăugat că a început demersuri pentru ca satele din Vanuatu să fie recompensate pentru această tradiție. Totuși, din nefericire, nu are speranțe mari că se va întâmpla ceva.
Oamenii de pe insula Pentecost din sudul Vanuatu practică aceste salturi de secole. Aceasta este metoda lor de a sărbători recolta de yam. Tradiția mai include și multe dansuri tradiționale unde femeile poarte rochii din ierburi.
Se crede că această tradiție a început cu o femeie care a fugit de la propria sa nuntă. Ea a încercat să se ascundă în junglă dar, fiind urmărită de soț, s-a urcat într-un copac de unde a sărit cu o liană legată de picioare. Spre surprinderea tuturor, ea a reușit să aterizeze fără nicio problemă.
În prezent, Luke Fargo a povestit că acest ritual simbolizează o inițiere pentru băieți și bărbații tineri. De asemenea, în ultimele decenii, tot mai mulți turiști au venit pe insulă pentru a participa și pentru a vedea tineri căzând în gol.
Dovezile arheologice ne arată că Vanuatu este locuită de peste 3.000 de ani. Insulele nordice au fost locuite de oamenii Lapita de pe insulele melaneziene. De atunci, mai multe valuri de migranți din Polinezia și-au făcut apariția pe insulele sudice Aniwa și Futuna.
Primul contact cu europenii a avut loc în anul 1606. Primul european care a pășit pe insule a fost exploratorul portughez Pedro Fernández de Quirós. Acesta a fost urmat în anul 1768 de navigatorul francez Louis-Antoine de Bougainville și de căpitanul britanic James Cook, în 1774. Cook a fost cel care a pus insulele pe hartă, denumindu-le Noile Hebride.
În anii 1840 au început să-și facă apariția pe insulă misionarii religioși și comercianții. Totuși, impactul acestora asupra localnicilor a fost minimal. O schimbare culturală a avut loc, însă, când mii de oameni trimiși să lucreze pe plantațiile din Fiji și din Noua Caledonie s-au întors în Vanuatu în anii 1860.
A urmat o perioadă ciudată pentru locuitorii insulelor. Aceștia erau conduși atât de britanici, cât și de francezi. Practic ei trebuiau să respecte legile ambelor țări deodată. De asemenea, bolile aduse de misionari au redus populația insulelor de la un milion în anul 1800 la 45.000 în anul 1935.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Vanuatu au servit drept bază militară pentru Aliații din zona Pacificului. Turiștii pot achiziționa și în ziua de astăzi sticle de Coca-Cola pe care militarii americani le aruncau de pe vapoare. Vanuatu a devenit o republică independentă pe 30 iulie 1980.
Aproape toată populația este de origine de pe insule. Există minorități extrem de mici de europeni, micronezieni, chinezi și vietnamezi. Majoritatea oamenilor locuiesc în zone rurale. În total, aceștia vorbesc peste 100 de dialecte și limbi locale. Bislama, un dialect englezesc local este limba oficială a țării, alături de engleză și de franceză.
Sistemul medical din Vanuatu constă dintr-un spital principal în Port-Vila care furnizează materiale către alte spitale mai mici. Malaria și tuberculoza sunt printre cele mai des întâlnite boli.
Educația este gratuită și obligatorie pentru copiii cu vârsta între șase și 12 ani. Totuși, doar o treime dintre copiii din Vanuatu au mers și la grădiniță. Rata de alfabetizare este printre cele mai mici din Pacific. Acest lucru se datorează răspândirii pe o suprafață mare a populației și a numărului mic de profesori.
Majoritatea locuitorilor trăiesc din agricultură și locuiesc în sate unde toate activitățile se învârt în jurul pământului. Constituția garantează că pământurile nu pot aparține nimănui altcuiva decât acestora. Pământul este foarte important în cultura din Vanuatu. El reprezintă o conexiune cu trecutul.
Pe multe insule, oamenii se adună în localuri numite nakamal pentru a bea kava și pentru a comunica cu spiritele strămoșilor. De cele mai multe ori, oasele acestora sunt îngropate în apropiere. Cu ajutorul unor pietre magice, ei încearcă să se conecteze și să controleze tărâmul spiritelor.
Sursă foto: un.org, theguardian.com, iucn.org, blog.wego.com, rotarymanukausunrise.club, islands.com, flagpedia.net
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Gibraltar, teritoriul singurelor primate europene