COMORILE MUZEELOR. Lada de zestre
Din culisele Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici vă prezentăm astăzi, în cadrul rubricii COMORILE MUZEELOR, lada de zestre. Haideți să aflăm mai multe despre acest obiect adânc înrădăcinat în tradiția și istoria românească.
Originea lăzii de zestre este una necunoscută. Ea a fost folosită încă din antichitate de popoarele egiptene, de greci și de romani. Mai târziu, în Evul Mediu, ea a fost folosită de toate popoarele europene.
La început, aceasta a fost un simplu obiect de mobilier. Ea avea scopul de a depozita hainele de sărbători ale familiei. Cu trecerea timpului, lăzile au căpătat o valoare artistică cu adevărat specială, devenind simboluri ale tinerelor ce urmau să se căsătorească. În mediul rural, lada de zestre era deosebit de importantă, ea fiind recuzită pentru ritualul de căsătorie.
Se pasa din generație în generație
Acest obiect era moștenit din generație în generație. Lada de zestre era pasată de la mamă la fiică, în interiorul ei fiind depozitate veșmintele tradiționale pe care mireasa le purta la nuntă. De asemenea, ea mai conținea diverse țesături precum cămăși, covoare sau fețe de masă. În esență lăzile conțineau tot ce era necesar unei tinere domnișoare pentru noua ei locuință.
Lada fetelor reprezenta atât hărnicia lor, cât și averea. Ea era confecționată din lemn sculptat sau pictat. Uneori, de pictură era responsabil chiar tatăl fetei. Totuși, de cele mai multe ori lada era ornamentată de un meșter. Ornamentele lăzii reprezentau simboluri ale vieții și ale fertilității despre care se credea că vor aduce în viața noii familii sănătate și prosperitate.
În ziua nunții, lada se ducea de la casa miresei la casa mirelui. Acest eveniment important era acompaniat de cântece și strigături. La intrarea în curtea mirelui, mulțimea care purta lada se oprea și striga: „Stați în loc cu carele, să vină dușmanele, să numere hainele. Da le poate număra? Că îs multe și mărunte, tăt de mireasă făcute, și le poate număra, că sunt fete mai bogate, și-au rămas nemăritate. Da noi facem ce putem și tăte ne mărităm.”
Prelucrarea lemnului este un obicei românesc de tradiție
Arta prelucrării lemnului este un vechi obicei românesc plin de semnificații. Meșteșugarii se foloseau de unelte simple precum securea, fierăstrăul, scoaba sau tesla, pentru a crea diverse forme și figuri. Decorul lăzii de zestre este diferit în funcție de regiune, ele putând fii reprezentat de motive geometrice, florale, zoomorfe, adică cu animale, sau antropomorfe, adică cu oameni.
Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici are în patrimoniul său o colecție de 11 lăzi de zestre. Toate au fost confecționate manual din diverse tipuri de lemn precum cel de brad, de stejar, de fag, de platin sau de tei. Lăzile au fost prelucrate cu ajutorul a diferite tehnici.
Dicționar:
scoabă – piesă metalică formată dintr-o bară cu capetele îndoite în unghi drept care era folosită la îmbinarea elementelor de lemn
teslă – unealtă cu coadă scurtă și tăiș metalic lat și curbat folosită la prelucrarea lemnului
Sursă: facebook.com