Copiii cu dizabilități sunt dezavantajați în societate. Noul raport UNICEF
UNICEF a lansat recent un nou raport realizat la nivel global. Acesta scoate la iveală faptul că copiii cu dizabilități sunt dezavantajați în societate. Organizația trage un semnal de alarmă cu privire la importanța asigurării unei vieți normale pentru aceștia. Iată mai multe detalii.
Conform unui raport UNICEF, la nivel global 240 de milioane de copii au dizabilități. Din păcate, ei sunt dezavantajați comparativ cu cei fără dizabilități din perspectiva măsurilor care vizează bunăstarea acestora.
„Noua cercetare confirmă ceea ce deja știam: în realizarea drepturilor lor, copiii cu dizabilități se confruntă cu provocări multiple, adesea agravante”, a declarat Henrietta Fore, Director Executiv al UNICEF. „De la accesul la educație și până la posibilitatea de a li se citi ceva acasă, probabilitatea ca minorii cu dizabilități să fie incluși sau auziți este mai mică în cazul celor mai multe dintre măsuri. Prea des copiii cu dizabilități sunt, pur și simplu, lăsați în urmă”.
Raportul cuprinde date internaționale comparabile din 42 de țări. El acoperă peste 60 de indicatori privind bunăstarea copiilor printre care alimentația, sănătatea, accesul la apă și salubritatea, protecția împotriva violenței și educația. UNICEF evidențiază în principal barierele cu care se confruntă copiii cu dizabilități.
Problemele de sănătate la care sunt predispuși copiii cu dizabilități
Comparativ cu cei fără dizabilități, copiii cu dizabilități prezintă:
o probabilitate cu 24% mai mică să beneficieze de stimulare și afecțiune în copilăria timpurie;
o probabilitate cu 42% mai mică să dețină competențe de citire și aritmetică de bază;
o probabilitate cu 25% mai mare să sufere de distrofie și cu 34% mai mare să aibă deficit de creștere;
o probabilitate cu 53% mai mare să prezinte simptome de infecție respiratorie acută;
o probabilitate cu 49% mai mare să nu fi mers niciodată la școală;
o probabilitate cu 47% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul primar, cu 33% mai mare să nu fie incluși în învățământul gimnazial și cu 27% mai mare să nu fie cuprinși în învățământul secundar superior;
o probabilitate cu 51% mai mare să se simtă nefericiți;
o probabilitate cu 41% mai mare să se simtă discriminați;
o probabilitate cu 32% mai mare să fie supuși unor pedepse corporale severe.
Totuși, modul în care este trăită dizabilitatea diferă foarte mult. Analiza demonstrează că atât tipul de dizabilitate, cât și locul unde trăiește copilul dar și serviciile accesibile joacă un rol important. Astfel, UNICEF subliniază importanța proiectării unor soluții țintite împotriva inechităților.
Copiii cu dizabilități nu au același acces la educație
Accesul la educație este una dintre temele principale ale raportului. Deși există consens privind importanța educației, copiii cu dizabilități continuă să rămână în urmă. În general, rata de cuprindere școlară a copiilor cu dizabilități este mult mai mică. Minorii cărora le este greu să comunice și să se îngrijează singuri constituie grupul cel mai predispus la a nu fi cuprins în învățământ, indiferent de nivelul de educație.
„Educația incluzivă nu poate fi considerată un lux. Pentru mult prea mult timp, copiii cu dizabilități au fost excluși din societate într-un mod în care nu ar trebui să fie exclus niciun copil. Experiența mea de viață ca femeie cu dizabilități confirmă această afirmație”, a spus Maria Alexandrova, în vârstă de 20 de ani, tânără din Bulgaria care promovează educația incluzivă. „Niciun copil, în special cei mai vulnerabili, nu trebuie să fie obligat să lupte pentru drepturile sale singur. Avem nevoie ca guvernele, alte părți interesate și ONG-urile să ia măsuri pentru ca minorii cu dizabilități să beneficieze de acces egal și incluziv la educație”.
Analiza urmărește să sporească incluziunea celor 10% din copii și tinerii din întreaga lume care au dizabilități. Asigurarea condițiilor ca aceștia să fie luați în evidență, consultați și luați în seamă în procesele decizionale este esențială.