Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Ciad, țara cu același steag ca România
Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Ciad, țara cu același steag ca și România. Haideți să aflăm mai multe despre trista istorie a uneia dintre cele mai sărace țări din Africa și din lume.
Ciad este o țară fără ieșire la mare, în Africa nord-centrală. Populația țării este de aproximativ 16,9 milioane de locuitor, iar capitala se găsește la N’Djamena.
Țara cu același steag ca și România
După cum puteți observa, țara africană are același steag ca și România. Acest lucru a născut controverse de-a lungul timpului între cele două țări, ambele insistând ca cealaltă să și-l schimbe.
Cele două steaguri au devenit aproape identice după căderea comunismului din România, în 1989. Înainte de acest eveniment, pe steagul românesc se mai afla o stemă care simboliza comunismul românesc.
Unii experți susțin însă că albastrul de pe steagul țării africane este ceva mai închis la culoare. Acest detaliu nu este însă foarte evident. Din această cauză asemănarea drapelelor a născut confuzii de-a lungul timpului.
Ion Iliescu, fostul președinte al României, a declarat în repetate rânduri că tricolorul aparține țării noastre și că Ciad și-a câștigat independența abia în anul 1960. Națiunile Unite au propus ca una dintre țări să adauge o emblemă pe steag, însă nici până în ziua de astăzi nu s-a întâmplat acest lucru. Cine știe, poate cele două steaguri vor rămâne identice pentru totdeauna.
Nordul țării este acoperit de deșertul Sahara
Ciad este a cincea cea mai mare țară din Africa. Totuși, densitatea populației nu este atât de mare pe cât v-ați aștepta. Nordul țării este acoperit de Deșertul Sahara.
Țara cu același steag ca și România se învecinează la nord cu Libia, la est cu Sudan, la sud cu Republica Central Africană și la vest cu Camerun, Nigeria și Niger.
Datorită climatului, în Ciad pot fi identificate trei tipuri de vegetație. În zona tropicală umedă de sud se află arbuști și iarbă înaltă. În zona centrală, care este tropicală uscată, putem găsi o vegetație de savană. Aici se face tranziția între zonele cu vegetație și zonele aride, adică uscate. În nord, vegetația aproape lipsește, existând totuși, în anumite locuri, oaze cu palmieri.
Iarba înaltă ascunde o sumedenie de animale. Elefanții, hipopotamii, rinocerii, girafele, antilopele, leii, leoparzii și gheparzii sunt doar câteva dintre viețuitoarele care trăiesc aici. Râurile și lacurile sunt printre cele mai pline de pești din Africa.
A fost descoperit un craniu vechi de șase milioane de ani
Povestea țării africane începe deja în preistorie. Cercetătorii au descoperit unele dintre cele mai vechi dovezi ale vieții umane în această regiune, și anume un craniu de acum șase milioane de ani.
Primii locuitori cunoscuți ai zonei erau numiți Sao. Ei erau experți în olărit. În jurul anului 1.000 î.Hr. zona Ciadului de astăzi era împărțită în diferite regate mici, fiecare având armate puternice.
Istoria a continuat cu venirea musulmanilor nomazi. Aceștia i-au convertit pe localnici la religia lor, majoritatea populației fiind și în ziua de astăzi musulmană. Din nefericire pentru locuitorii Ciadului de astăzi, și ei au fost afectați de sclavie. Oamenii inocenți erau răpiți și vânduți în nord.
Țara fost stăpânită de Franța
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, exploratorii francezi au devenit interesați de regiune. Până în anul 1913 țara europeană a devenit tot mai influentă în zonă, într-un final căpătând controlul. Ciad a fost numit și Africa Ecuatorială Franceză.
Francezii au folosit această regiune pentru a cultiva bumbac. Ei au impus populației limba franceză, limbă vorbită și în ziua de astăzi. În 1905 regiunea a fost conectată cu alte trei provincii franceze: Ubangi-Chari, Moyen-Congo și Gabon. Dintre acestea, Ciad era cea mai puțin favorizată și adesea ignorată.
Localnicii au primit foarte puțină atenție și foarte puțin ajutor din partea guvernului francez. Ei erau folosiți drept muncitori pe plantații. Un singur guvernator francez stăpânea toate cele patru provincii.
În anul 1946 regiunea sudică a Ciadului a început să prospere. Acest lucru a făcut ca Franța să înceapă să-i remunereze pe fermieri și să le plătească pensii celor care au luptat pentru armata franceză.
Franța a început să construiască drumuri mai bune și școli. Totuși, locuitorii deveneau din ce în ce mai ostili, ei dorindu-și independența.
Ciad a început încet încet să-și câștige independența
În anul 1940, Felix Eboue, un african/european născut în Guyana Franceză, a devenit guvernatorul Ciadului. El și-a dorit să-i învețe pe locuitorii țării africane cum să-și conducă singuri țara. Fiind o persoană cu influență în Franța, el a făcut multe pentru a-i ajuta pe locuitorii din Ciad.
În anul 1946 Ciad a obținut prima fărâmă de libertate. Țara a câștigat o putere limitată iar cetățenii țării au devenit cetățeni francezi. Țara a fost recunoscută drept un teritoriu francez, ea având chiar și reprezentanți în parlament.
Până în anul 1953, Ciad a câștigat din ce în ce mai multă libertate. În anul 1958, țara s-a separat de celelalte regiuni devenind astfel un stat de sine stătător sub ocupația franceză. În anul 1960 locuitorii țării și-au câștigat în sfârșit independența.
Țara a trecut printr-o perioadă dezastruoasă
Deși a devenit țară liberă, următorii 20 de ani au fost dezastruoși pentru Ciad. Au avut loc numeroase rebeliuni împotriva guvernului și chiar un război civil. Între anii 1979 – 1982 țara a trecut printr-o perioadă plină de violență și de distrugeri. Se estimează că peste 10.000 de locuitori și-au pierdut viața în acei ani.
În 1982 țara s-a transformat într-o adevărată dictatură. Timp de 8 ani locuitorii au trăit într-o teroare continuă. 300.000 de mii de oameni au fost torturați și mii de alții au fost uciși.
În anul 1990 un grup de rebeli au reușit să-l îndepărteze pe Habre, dictatorul țării, de la putere, iar în anul 1993 a fost format un guvern interimar. Acest guvern a recunoscut că a risipit 150 de milioane de dolari primiți de la Statele Unite. O nouă constituție a fost adoptată în anul 1996.
În prezent situația din Ciad este în continuare departe de a fi fericită. Politicienii sunt corupți iar locuitorii sunt confuzi și își doresc o schimbare. Ciad este una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din Africa. Speranța de viață este de 40 de ani.
Sănătatea și educația sunt departe de a fi ideale
Principalele probleme de sănătate ale locuitorilor sunt malaria și HIV/SIDA. Rata de HIV/SIDA din Ciad este mult peste media globală. Guvernul colaborează cu Organizația Mondială a Sănătății pentru a combate aceste probleme.
Doar jumătate dintre posibilii elevi sunt înscriși în școli. Există programe de educare pentru cei din clasele primare. De asemenea, există și posibilitatea studiilor secundare și a celor tehnice. Universitatea din N’Djamena a fost fondată în anul 1971.
Exportul de bumbac este principala sursă de venit a țării. O mare parte dintre oameni muncesc în acest domeniu. Bumbacul este exportat de cele mai multe ori în Europa și în Statele Unite. La începutul secolului XXI dezvoltarea industrială s-a concentrat pe producția de petrol.
Locuitorii sunt calzi și primitori
Ciad este o țară diversă cu o cultură interesantă și colorată. Deși ocupația franceză și-a pus amprenta pe societatea modernă, pe teritoriul țării locuiesc în continuare 200 de grupuri etnice diferite. Chiar dacă au existat încercări de a-i unifica, aceștia preferă să trăiască în continuare separați unii de alții.
Guvernul nu oferă mult sprijin pentru artă. Există însă câteva galerii independente de artă finanțate de artiști din N’Djamena. Fiecare grup etnic are propria sa tradiție literară. Majoritatea materialelor scrise sunt în franceză. Există însă și scrieri în arabă.
Locuitorii din Ciad sunt în general prietenoși și relaxați. Astea nu înseamnă, însă, că tolerează să nu le respecți cultura. Deși îmbrăcămintea este neformală, ea trebuie să respecte legile musulmane.
Curiozități despre Ciad
- Dacă cineva îți oferă mâncare fii sigur să nu o accepți cu mâna stângă. Acest lucru este valabil și dacă tu ești cel care oferă.
- Ciad nu a participat niciodată la campionatul mondial de fotbal.
- În Ciad există o singură televiziune. Ea se numește Tele-Tchad și este deținută de guvern.
Sursă foto: pixabay.com, confiduss.com, justfunfacts.com, borgenproject.org, enjpg.com, traildino.com, dw.com
Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Groenlanda, cea mai mare insulă din lume