Locuri de poveste din România: Morile de apă de la Rudăria
Locuri de poveste din România. După declanșarea pandemiei vacanțele exotice sau în străinătate nu prea vor mai fi posibile. Iar toată atenția se întoarce spre locurile din țară. România e o țară fabuloasă, cu toate formele de relief, care merită să fie descoperită. De aceea, continuăm rubrica noastră despre locuri de poveste din România. Copii, dați-le idei părinților!
În ziua de azi totul a devenit mult mai comod. Când vine vorba de făină, mergem și o luăm de pe raftul magazinului. Ei bine, înainte, oamenii mergeau la moară pentru a-și procura făină. Astfel de mori mai există azi la Rudăria, comuna Eftimie Murgu. Ele sunt cunoscute ca „Morile de apă de la Rudăria” și încă funcționează. Localnicii spun că făina măcinată la morile de apă e cea mai fină. Rudăria se află amplasată pe teritoriul localității Eftimie Murgu, pe Valea Almajului – situată în SV României, de-a lungul cursului râului Rudăria, pe ambele maluri, atât în interiorul cât și în afara satului Eftimie Murgu pe Valea Rudăriei, se arată pe site-ul rezervației.
Locul este unul cu adevărat de poveste. Peisajul, cele 22 de mori, legendele și poveștile îl fac să fie așa. Morile au fost construite acum sute de ani de oameni. La început erau mult mai multe mori. 48 la număr. Acum, morile reușesc să macine 130 – 140 kg de făină în 24 de ore și sunt deținute de 15 – 25 de rândași. Aceștia sunt oameni care au dreptul de a folosi moara la un anumit interval de timp cuprins între 12 – 24 ore. Practic, o folosesc pe rând. Tot acolo, la mori, oamenii se întâlnesc pentru a organiza căsătorii, se distrează și povestesc.
Apa, și prieten și dușman
Morile de apă nu ar funcționa, evident, dacă nu ar avea apă. Totodată, apa se mai supără câteodată pe mori. De-a lungul timpului, din cauza inundațiilor, mai multe mori au fost distruse. Interesant este că fiecare moară are numele ei. Vilonea, Vlăgioanea, Bruseana, Trăiloanea, Roşoanea, Prundulea, Popasca, Maxinoanea, Hămbăroanea, Hâmrăoanea, Leiaţa și Micloşonea sunt câteva din ele.
Un asemenea loc nu putea să nu aibă și câteva legende. Una din ele, legenda dăinuirilor, spune că dacă petreci o noapte într-una din cele două mori Îndărătnică, în timp ce moara merge în gol, dimineața te trezești mai tânăr. Legat de întoarcerea în timp există și o poveste. Se spune că o fată și un băiat se îndrăgostiseră, însă părinții lor nu i-au lăsat să se căsătorească pentru că fata era săracă. Cei doi s-au cunoscut la moară, în timp ce fata ducea grâu la măcinat și băiatul trecea pe acolo cu căruța de lemne. La bătrânețe cei doi s-au întâlnit iar, tot la moară. S-au pus la povești și au plâns după tinerețea lor pierdută și iubirea neîmplinită.
Văzându-le suferința, Zâna cea bună a coborât pe râu și i-a întrebat de ce sunt triști. Apoi, i-a întrebat dacă vor să le îndeplinească o dorință. Cei doi și-au dorit să fie iar tineri, însă de data asta să fie împreună. Zis și făcut. Zâna a coborât pe firul apei, iar luna s-a ascuns după un versant în dreptul morii. Dimineața, când s-au privit, cei doi erau din nou tineri.