Potârnichea de stâncă, exponatul lunii iulie la Muzeul Național al Banatului
În luna iulie, la Muzeul Național al Banatului, puteți admira potârnichea de stâncă. Exponatul este expus în Bastionul Theresia de pe strada Martin Luther, nr.4, Timișoara, și poate fi vizitat de marți până duminică, între orele 10:00 – 18:00.
Potârnichea de stâncă expusă este un mascul colectat în data de 28 decembrie 1903 din Coronini (Pescari), județul Caraș Severin. Cel care a prins pasărea se numea Dionisie Linția și era un erudit ornitolog, pasionat vânător, preparator și colecționar. De-a lungul vieții a reușit să creeze cea mai mare colecție de păsări din România, pe care a donat-o Muzeului Național al Banatului. Această colecție care îi poartă numele și din care face parte și exemplarul expus se găsește în cadrul Secției Științele Naturii din Muzeul Național al Banatului.
Păsările din această specie trăiesc în sudul Europei, între Italia, Elveția, Austria, Serbia, Bulgaria și Grecia, conform Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN). În România primele înregistrări au fost făcute în 1864 pe Valea Cernei și în apropiere de Sibiu în 1865. În județul Caraș-Severin a fost înregistrată prezența speciei în anii 1905 și 1955, în zona Pescari – Liubcova, în 1953 la Baziaș și în 1955 la Sasca Montană. Deocamdată nu există date credibile care să ateste prezența actuală pe teritoriul României, spun reprezentanții Muzeului Național al Banatului.
Aspectul potârnichii de stâncă
„Specia folosește o varietate de habitate de la altitudini de 3000 m în Alpi și până la nivelul mării. Preferă habitate însorite și aride, deschise, terenuri montane stâncoase, cu vegetație ierboasă și tufișuri de dimensiuni mici. Este o specie terestră, sedentară, de aproximativ 35 cm înălțime, cu anvergura aripilor de 165 – 172 mm. Are spatele de culoare maro, pieptul este cenușiu-albăstrui, burta arămie, bărbia albă, cu striații de alb, negru, cenușiu și castaniu pe aripi. De la frunte coboară pe laturile capului o dungă neagră în jurul gâtului, asemeni unui colier. Irisul este de culoare roșcată, ciocul și picioarele sunt roșii, iar masculul prezintă o protuberanță posterioară de tars de 2-5 mm. Greutatea variază între 500-750 gr, femelele fiind de dimensiuni mai mici.
Specia este monogamă, are o singură pontă pe an, formată din 9-18 ouă. Trăiește în grupuri de 10-20 de indivizi, iar în perioada de reproducere perechile se separă. Cântecul este zgomotos. Are o dietă predominant vegetală, dar se hrănește și cu insecte mai ales în perioada de reproducere”, scrie Muzeul Național al Banatului, într-o postare pe Facebook.
Potârnichea de stâncă este, din păcate, o specie aproape amenințată cu dispariția, conform IUCN. Principalele cauze sunt deteriorarea și restrângerea habitatelor, dezvoltarea industriei turistice, braconajul, vânătoarea intensivă.
Dicționar
Erudit: care posedă cunoștințe temeinice și vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învățat;
Ornitologie: ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul sistematicii, al morfologiei, al ecologiei și al importanței economice a păsărilor;
Arid: (despre soluri, teritorii etc) uscat; neroditor, sterp;
Anvergură: distanță între vârfurile aripilor întinse la păsări, fluturi și liliac;
Protuberanță: parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură;
Tars: parte posterioară a scheletului labei piciorului, formată din șapte oase, articulate la un capăt cu oasele gambei, iar la celălalt cu oasele metatarsului;
Pontă: proces de depunere a icrelor de către pești și a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc.
Sursă foto: facebook.com/Muzeul Național al Banatului