Țări necunoscute. Împreună descoperim lumea. Nauru, singura țară fără capitală din lume
Există 195 de țări recunoscute oficial în lume. Dintre acestea unele sunt mai populare ca altele. Noi vom scrie despre cele mai puțin cunoscute. De exemplu, știați că un stat insular din Oceania nu are capitală? Sau că o țară din Africa se află în toate cele patru emisfere geografice (sudică, nordică, estică, vestică)? În plus, mai există și țări care nu sunt recunoscute oficial. Astăzi vorbim despre Nauru, singura țară fără capitală din lume.
Nauru este o țară insulară cu o populație de doar 12,581 de oameni din sud-vestul Oceanului Pacific. Micuța țară este constituită dintr-o insulă de corali aflată la 40 de kilometri la sud de ecuator.
Ce este foarte interesant la Nauru este faptul că este singura țară fără capitală din lume. Asta nu înseamnă însă că țara nu este administrată deloc. Birourile guvernului se află în orașul Yaren, principalul oraș de pe insulă. Cel mai apropiat vecin al lui Nauru este insula Banaba din Kiribati. Aceasta se află la 300 de kilometri la est de insulă
80% din insulă este nelocuibilă
O mare parte din insulă iese foarte abrupt din ocean. Din această cauză în Nauru nu există niciun port care să poată găzdui vapoare. Zona de coastă este singura zonă fertilă de pe insulă. În rest, solul este foarte poros, adică plin de găuri. Acest lucru se datorează extragerii fosfatului din pământ, care s-a petrecut de-a lungul istoriei și care îi dă insulei un aspect apocaliptic. Agricultura este imposibilă pe aproximativ 80% din insulă.
Climatul insulei este tropical, temperatura medie din timpul zilei fiind de 28 °C. Apa de ploaie este singura sursă de apă potabilă de pe insulă. Aceasta este colectată cu ajutorul unor sisteme aflate pe acoperișurile caselor.
Nauru este un loc foarte important de odihnă pentru păsările migratoare. De asemenea, pe insulă sunt crescute găini. Nu există niciun mamifer nativ al insulei. Mamifere precum câini, pisici, șoareci și porci au fost importate de-a lungul timpului.
Are o limbă unică în Micronezia
Istoria insulei Nauru este relativ necunoscută până la primul contact cu europenii. Faptul că au stat foarte mult timp izolați de alte culturi a făcut ca limba vorbită de locuitorii din Nauru să fie foarte distinctă. Până la colonizare, societatea din Nauru era constituită din12 grupuri, fiecare având conducătorul său.
Primul contact cu europenii a fost în anul 1798. Totuși, abia în anul 1830 aceștia au devenit mai interesați de insulă. Interesul a fost cauzat de industria vânatului de balene care a devenit foarte populară în Micronezia. Nauru a devenit în acea perioadă un loc unde europenii veneau să își refacă stocul de apă și de hrană.
La scurt timp europenii au început să colonizeze insula aducând alcool, arme de foc și boli și cauzând conflicte interne între grupurile de localnici.
A devenit cunoscută pentru exportul de fosfat
La sfârșitul secolului al XIX-lea Nauru a fost incorporată în Insulele Marshall care se aflau sub administrația germană. În anul 1906 britanicii au ajuns la un acord cu germanii pentru a începe exploatarea depozitelor de fosfat de pe insulă. Aceste acțiuni urmau să înceapă în anul următor.
Odată cu începerea Primului Război Mondial, o mică trupă de soldați australieni a pus stăpânire pe insulă alungându-i pe germani. Începând cu anul 1920 Nauru a devenit parte din Liga Națiunilor. Australia, Marea Britanie și Noua Zeelandă deveniseră noile autorități pe insulă. Industria de fosfat a fost preluată de britanici, în colaborare cu celelalte două națiuni.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial insula a fost cucerită de către japonezi. În anul 1943 aproximativ 1,200 de locuitori din Nauru au fost luați drept forță de muncă în armata japoneză. La scurt timp, insula a avut de suferit din cauza bombardamentelor americane. Australienii au preluat insula în septembrie 1945. În anul 1946 pe insulă rămăseseră doar 500 de nativi. Acestora au urmat să li se alăture încă 737 de oameni ce fuseseră deportați.
La finalul războiului Nauru era iar sub conducerea Ligii Națiunilor. Acestea au ajutat insula să se dezvolte și, într-un final, i-au oferit independența în octombrie 1967. Ziua independenței este sărbătorită pe 31 ianuarie, 1968.
Majoritatea localnicilor vorbesc engleză
Majoritatea locuitorilor de pe insulă sunt nativi din Nauru. Limba nativă este, de asemenea, limba oficială. Nu există însă o gramatică scrisă a limbii și nici asemănări cu alte limbi din Oceania. Totuși, ca străin nu trebuie să-ți faci griji. Majoritatea localnicilor vorbesc și limba engleză. Nauru este considerată una dintre țările cu cea mai mare influență vestică din Pacificul de sud.
Misionarii religioși au ajuns foarte târziu pe insulă comparativ cu celelalte țări insulare. Primii protestanți au sosit abia în anul 1899, aceștia fiind urmați la trei ani după de către catolici. În ziua de astăzi aproximativ 80% din locuitorii din Nauru sunt creștini. Populația este 100% urbană, aceasta fiind împrăștiată de-a lungul coastei. Există o singură localitate în interiorul insulei.
Fosfatul a fost principala sursă de venit a insulei
Fosfatul a fost minat pe insulă încă din 1907. Acesta a fost principalul export al insulei timp de decenii întregi. Se spune că fosfatul din Nauru era cel mai calitativ din lume. Aproape toți locuitorii insulei lucrau în această industrie.
Odată cu câștigarea independenței, Nauru a preluat responsabilitatea pentru exportul de fosfat. Acest lucru a făcut ca insula să fie una dintre cele mai bogate țări din lume pentru o perioadă. Lumea o ducea atât de bine încât unii oameni aveau opțiunea să nu muncească deloc și să ducă un trai decent. Nimic nu este însă veșnic. La finalul secolului XX minereurile de fosfat au început să fie epuizate. Nauru s-a trezit brusc că a rămas fără principala sursă de venit a insulei. Economia a căzut iar țara aproape că a devenit falită la începutul secolului XXI.
Din această cauză singura țară fără capitală din lume a fost nevoită să devină un fel de adăpost pentru imigranții din Australia. Insula a început să găzduiască sute de imigranți în schimbul a milioane de dolari din partea guvernului australian.
Nauru este dependentă în acest moment de ajutor extern. Agricultura fiind practic imposibilă, hrana poate fi obținută doar prin import. Principalii parteneri de comerț ai insulei sunt Australia, Noua Zeelandă, Fiji și Japonia. În mod ciudat, Nigeria primește aproximativ 50% din bunurile exportate din Nauru, cealaltă jumătate fiind împărțită de către Coreea de Sud și Australia.
Educația și ajutorul medical sunt gratuite pentru toți cetățenii țării. Educația este obligatorie pentru copii cu vârste cuprinse între 6 – 16 ani. Cei ce doresc să facă studii superioare pleacă, de obicei, în Australia.
Curiozități despre Nauru
- Nauru este cea mai mică țară insulară din lume. Micuța insulă are doar 13 kilometri pătrați. Asta înseamnă că este puțin mai mare decât aeroportul din Auckland, cel mai mare oraș din Noua Zeelandă.
- Nauru este cea mai… grasă țară din lume. Aproximativ 70% dintre localnici sunt obezi.
- Insula nu are armată. Protecția insulei este asigurată de armata australiană.
Sursă foto: nytimes.com, veryhungrynomads.com, ft.com, psmag.com, pixabay.com, lonelyplanet.com, ibtimes.com