Coiful este un tip de armă realizat cu secole în urmă. „Acest tip de armă defensivă a fost produsă pentru prima dată în Peloponez, începând cu sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr. Cu toate acestea, ele au devenit populare în rândul aristocrației ilire în secolele VII-IV î.Hr. Frecvent întâlnite în morminte, coifurile greco-ilire sunt considerate a reprezenta simboluri ale statutului. În unele cazuri, ele sunt mutilate în mod deliberat și plasate ca ofrande în locuri sacre, precum temple sau ape, subliniind astfel semnificația lor simbolică”, se arată pe pagina de Facebook a Muzeului Național al Banatului.
Coiful prezentat a fost descoperit în anul 2003 într-o carieră de nisip din râul Timiș, în apropierea satului Găvojdia, de unde și numele. Coiful este realizat din bronz și are o grosime de 2 – 3 mm. Înălțimea coifului este de 220 mm, lungimea sa este de 195 mm, în timp ce lățimea sa este de 150 mm. Atât apărătorile de obraz cât și zona frunții sunt decorate în relief și realizate din argint.
Elementele coifului și interpretarea lor
În prezentarea pe care a făcut-o coifului, muzeograful Andrei Georgescu a oferit numeroase detalii despre această piesă.
„Un decor cu motive vegetale se găsește în spațiul dintre apărătoarea obrazului stâng și cea care protejează partea din spate a capului. Pe ambele obrăzare putem distinge siluetele unor călăreți. Pe frunte, poate fi văzută o scenă de vânătoare înfățișând un mistreț înconjurat de doi călăreți.
Aceste tipuri de decor, deși rare pe astfel de piese, se găsesc pe alte coifuri similare, cum ar fi cel de la Trebenista, Macedonia de Nord. Motivele care decorează coiful sunt frecvent întâlnite în arta greacă, dar și tracă. Mistrețul este adesea considerat un simbol al masculinității, ilustrând puterea și virilitatea, în timp ce vânătoarea a fost văzută ca o activitate aristocratică. Ambele iconografii sunt adesea întâlnite pe obiecte de prestigiu ale perioadei. Nu multe coifuri de acest tip sunt cunoscute la nord de Dunăre”, explică muzeograful.
Pe lângă descoperirea de la Găvojdia, descoperiri asemănătoare au fost făcute la Jidovin/Berzovia din județul Caraș-Severin, Gostavățu din județul Olt și Ocna Mureș din județul Alba. Acest lucru arată faptul că sud-vestul României a fost o zonă periferică în distribuția acestor obiecte.
„În concluzie, coiful de la Găvojdia reprezintă un frumos exemplu de măiestrie al artizanilor Primei Epoci Fierului. Prezența sa în sud – vestul României ilustrează legăturile culturale dintre această regiune și Balcanii de nord – vest în secolele VI – V î. Hr.”, mai spune muzeograful Andrei Georgescu.
Dicționar
Defensiv: făcut pentru apărare, de apărare, care apără;
Aristocrație: pătură a unei clase sociale sau a unui grup social care se bucură de mari privilegii, datorate originii, bogăției și poziției sale sociale; (în Antichitate) clasă socială dominantă, formată din marii posesori de pământ și de sclavi; (în Evul Mediu) clasa socială dominantă a nobililor;
Ofrandă: jertfă adusă unei divinități; sacrificare a unei vietăți în templul unei divinități;
Carieră: exploatare minieră de suprafață, de unde se extrag diverse substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber.
Periferie: ținut, regiune, cartier, zonă, punct situate la margine în raport cu centrul sau cu un punct de referință;
Artizanat: meșteșug practicat cu artă. Produse de artizanat = produse lucrate artistic de către meșteșugari.