Vedetă la 10 ani: Caroline Bicu, marele premiu la “Young Artists”
Astăzi, de 1 iunie, am ales să scriem un articol special despre un copil special. Caroline Bicu are, la doar 10 ani, înțelepciunea pe care unii adulții nu o au nici la 50. S-a născut în Germania din mamă franțuzoaică și tata român și se definește ca fiind… europeană, fiind “puțin din România, puțin din Franța, puțin din Germania”. Recent a câștigat marele premiul la concursul de interpretare și creație artistică “Young Artists”, care a avut loc la Timișoara.
Caroline, de unde dragostea ta imensă pentru muzică?
Când eram mică, adică pe la 4 ani, mă prefăceam că țin concerte, organizam spectacole pentru familie și prieteni. Mai târziu mi s-a propus să joc în piesa “The Sound of Music” de la Teatrul German. Am fost cea mai mică actriță din piesă, am împlinit 5 ani pe scenă, la premieră. Atunci am realizat că asta vreau să fac, să cânt și să joc în teatru și filme.
Ce a urmat după “The Sound of Music”?
A urmat piesă “Fetița cu chibriturile”, la același teatru
Povestește-ne despre festivalul la care ai participat recent, “The Young Artist”
Este a treia oară când particip. Prima oară am primit premiul 1, a două oară premiul special, iar acum marele premiu.
De ce ai ales piesa “Je suis malade” de Lara Fabian? Este o piesă tristă și grea pentru copii.
Am simțit că această melodie îmi dă putere și energie. În plus, se potrivea cu starea mea. Sunt acum în clasa a V-a și e greu, contactul cu colegii e dificil, cei din clasele mai mari nu se poartă frumos cu noi, sunt agresivi și simt că și colegii mei de clasă s-au schimbat în rău. Parcă nu mă mai simțeam bine în pielea mea. De aceea am ales acest cântec.
Caroline, unde te vezi peste 10 ani?
Pe scenă. Mă pregătesc pentru cariera muzicală și merg la ore de canto la doamna profesor Mariana Şarba. Știu că starurile de azi se droghează, nu se poartă frumos, văd la știri. Eu vreau să fiu cântăreața și actriță, dar nu vreau să fiu ca ei.
Caroline este și o poetă talentată. Poezia de mai jos o dedică tuturor copiilor, de 1 iunie.
Trei Flori
Eram toate trei micuțe Lȃngă malul mării stăteam Si pentru a lua apă Ne mai şi clătinam
Legate de o singură rădăcină Toate trei împreună Ne distram şi vorbeam Niciuna singură pe lume
Odată eu m-am clătinat Şi am vorbit cu altă floare Însă se pare Că voi v-ați supărat
Cȃnd m-am trezit a doua zi Erati amȃndouă La o parte, Depărtate de mine.
Atuncea am văzut Că în umbră ați pătruns Dar eu nu v-am uitat Căci în inimă mi-ați rămas!