Relația între frați. Părinții nu ar trebui să sprijine competitivitatea între frați
De ce nu trebuie să sprijiniți competitivitatea între frați? Frații sunt persoanele în care avem de obicei cea mai mare încredere la maturitate, dar în copilărie sunt persoanele care ne stârnesc gelozia și spiritul competitiv pentru dragostea părinților. Astăzi vă spunem de ce nu trebuie să sprijiniți competitivitatea între frați și ce impact poate avea existența unui copil ”favorit”.
Nu toți copiii sunt la fel, chiar dacă fac parte din aceeași familie. Este și normal să nu fie talentați în aceleași domenii deoarece fiecare e unic și fiecare are propriile viziuni despre viață. De câte ori nu ați văzut că un copil este talentat la muzică, dar se descurcă greu la matematică, iar fratele are afinități pentru cifre, dar nu scoate niciun acord muzical corect. Să spuneți că talentul unuia este mai bun decât al celuilalt ar fi o greșeală fatală care va genera un copil frustrat și incapabil în final.
Psihologii explică faptul că piața muncii are cereri pe un anumit domeniu unde s-ar putea să fie mai bine răsplătiți financiar, dar asta nu înseamnă că acasă frații trebuie să concureze între ei ca la un concurs sau părinții să aibă favoriți. Certurile prea dese între frați pot strica armonia și cultiva egoismul.
Sofía Gil, director al MindUP Psicólogos explică părinților că nu trebuie să aibă aceleași pretenții de la toți copiii lor. ”Părinții trebuie să îi învețe pe copii să coopereze, nu să devină rivali. Un părinte bun trebuie să le arate că ambii sunt unici, egali. Știu că mulți copii se tem să greșească și să piardă iubirea părintelui din cauza acelui frate care mereu este mai presus decât ei”, arată specialista.
Părinții români au copii competitivi?
”Am doi copii de 7 și 10 ani. Cei doi se bat toată ziua pentru jucării și nu mai știu ce să le fac. Am încercat de toate. Îi pedepsesc pe amândoi de câte ori se ceartă sau se bat”, ne spune Ana.
O altă mămică ne spune că fetele ei concurează între ele mereu. ”Am două fete adolescente cu o diferență de trei ani între ele. Ambele sunt bune la școală, însă cea mică este puțin mai înfigăreață și se descurcă în toate. Cea mare este silitoare și mult mai muncitoare și uneori simte gelozie pe sora ei despre care spune că a primit mai multe decât ea de fiecare dată de la noi. Noi chiar le-am iubit egal”, a declarat o altă mamă pentru ŞTIRI PENTRU COPII.
”Eu am doi copii minunați care se înțeleg excelent. Fetița cea mare de 12 ani are mare grijă de fratele de cinci ani. Nu s-a simțit niciodată concurența la ei pentru afecțiune și sper ca lucrurile așa să rămână. Fiica mea era puțin bulversată când a venit Raul pe lume, dar l-a iubit din prima. Uneori face gălăgie când ea învață. Ea îl calmează pe Raul, fără mine. Ea se uită puțin urât la el în joacă și el se cumințește. Secretul este să le arăți că sunt unici” , ne spune o mămică.
Psihologul este de părere că ”după atâta concurat la orice cu frații, un copil obosește și ajunge să creadă despre el însuși că nu este bun de nimic. Aveți grijă să tratați copiii în mod egal pentru a le menține stima de sine ridicată și senzația că pot face orice.”