Poveștile bufnițelor. Astăzi “Bufnița Izabela, care se temea de oameni”, de Cleopatra Dobre Ioana, 8 ani
Poveștile bufnițelor. Astăzi “Bufnița Izabela, care se temea de oameni”. “Mă numesc Dobre Cleopatra Ioana, sunt elevă a școlii Emil Gârleanu, Bărăganu, Constanța și am opt ani. Îmi plac animalele, am patru căței, o pisică și cel mai mult îl iubesc pe Tedi, cățelul meu de opt ani. Îmi este dor de școală și de prietenii mei. Îmi place să mă joc cu prietenii, cu sora și cu fratele meu. Îmi place să merg la plajă și mă bucur că am învățat să scriu și să citesc. Mă bucur că v-a plăcut povestea mea și vă doresc multă sănătate și să aveți grijă de animăluțele voastre.”
Bufnița Izabela, care se temea de oameni
A fost odată ca niciodată o bufniță pe nume Izabela. Această bufniță era un copil-bufniță care se temea de oameni. Îi plăcea mult să citească, iar în una din cărți a citit că oamenii se comportă urât cu animalele și ei îi era frică să nu o prindă și să o bage într-o cușcă.
Într-o zi, Izabela s-a dus la bibliotecă, să ia o carte de bucate. Voia să îi facă o surpriză mamei ei. La întoarcere s-a întâlnit cu vulpița Lila, cu care era certată din cauză că bufnița făcea prea mare gălăgie noaptea. Lila a vrut să se răzbune și a mușcat-o de o aripă, apoi a fugit, lăsând-o pe biata Izabela în mijlocul drumului, rănită rău.
Peste un timp, a trecut pe acolo un om și, văzând pasărea rănită, a hotărât să o ia acasă, ca să o ajute. Izabela tremura de frică și a încercat să scape, dar nu a avut noroc. A crezut că acesta îi va fi sfârșitul. Se gândea la mama ei, cât de mult va plânge, și la prietenii ei, cât de mult o vor căuta. Dar nu a avut ce să facă și s-a dus cu omul.
Zilele treceau și Izabela se făcea tot mai bine; omul avusese grijă de rana ei, o hrănea și îi vorbea frumos. Într-o zi a dus-o înapoi de unde a luat-o. Și i-a dat drumul. Izabelei nu îi venea să creadă ce se întâmplă așa că a zburat repede spre casă.
Ajunsă acasă, printre lacrimi, i-a povestit totul mamei. Mama i-a spus că ar fi trebuit să îi mulțumească omului pentru ajutor și să nu fugă înspăimântată. Izabela și-a dat seama cât de mult a greșit și că nu toți oamenii sunt răi, așa cum nici toate animalele nu sunt bune, de exemplu Lila, care o rănise.
A hotărât ca de atunci să îi facă câte o vizită omului care o ajutase, în caz că vreodată va avea nevoie de ajutorul ei.
Citiți și mâine ȘTIRI PENTRU COPII pentru o nouă poveste din seria “Poveștile Bufnițelor”!