Poveștile Bufnițelor. Astăzi “Bufnița cu trei ochi”, de Sofia Elena Barbu, 11 ani
Poveștile Bufnițelor. Astăzi “Bufnița cu trei ochi”. “Mă numesc Sofia Elena Barbu, am 11 ani și studiez la Liceul Teoretic Nikolaus Lenau. Sunt din Timișoara, dar originile mele sunt o combinație între Țara Hațegului și Dumbrava minunată a Sibiului. Ador să scriu și mă bucur ca și vouă v-a plăcut povestea mea. Scriu de când eram micuță. Îmi amintesc ca abia învățasem alfabetul și scriam povești cu litere mari de tipar, deoarece literele de mână încă nu îmi erau familiare. Îmi place muzica și dansul. Practic baletul classic, dar iubesc la fel de mult și dansul contemporan. Cânt la pian și desenez cu plăcere”.
CAPITOLUL I
Pixi
În septembrie, ca și voi copii, bufnitele își încep școala. Una dintre ele este Pixi. Pixi are gheruțele mici si fine, pene maro, ușor deschise și în final…TREI ochi verzi. DA! Ați auzit bine, TREI OCHI. Știu că nu sună prea bine, dar Pixi nu era atât de afectată de asta până când…
-Pixi! Trezește-te! Este prima zi de școală, nu cred că vrei să întârzii!
-Sigur, acum vin!!
Pixi și-a pregătit cea mai frumoasă bluziță în carouri și o fustiță mov.
Ea și-a pregătit prânzul și a pregătit ghiozdanul. Acum era gata de școală!
Autobuzul școlii a sosit. Totul părea să fie în regulă. Pixi a ajuns la școală. Acolo erau tot felul de bufnițe, dar nici una nu era ca ea BINEÎNȚELES! S-au legat repede prietenii. Fiecare își spunea povestea. Dar, din păcate, subiectul principal era chiar PIXI! DRRIIINGG!!! Clopoțelul a sunat iar, orele s-au terminat. Pixi abia aștepta să meargă acasă. Ziua ei la școală nu fusese deloc așa cum își imagina ea.
Mama a văzut ca Pixi era tristă și cu un zâmbet blând și cald ,a întrebat-o:
-Pixi, cum a fost prima zi de școală?
În mașină s-a făcut liniște.
-Pixi, te simți bine? a insistat mama.
-Da mamă; nu mi-am făcut niciun prieten și nici nu am reușit să mă integrez.
Pixi a început să plângă.
– Gata Pixi, te vei integra, vei vedea. Pixi a dat din cap aprobator și s-a liniștit. Mama a zâmbit.
Pot fi eu prietena ta!
A doua zi nu s-a schimbat aproape nimic.
Pixi a ajuns la școală cu autobuzul. A intrat în clasă. Toate bufnițele s-au retras, numai una nu; era o bufniță mică, cu pene maro închis și bineînțeles, cu 24DOI OCHI, albaștri.
-Bună! a spus bufnița
-Salut! a răspuns Pixi
-Ce faci aici singură, unde sunt prietenii tăi? a întrebat cealaltă bufniță.
– Haiidee! spune… a insistat bufnița.
-Eu nu am prieteni, a spus Pixi supărată.
-Nu este nimic, dacă vrei, pot fi eu prietena ta.
-SIGUR!!! Cum te numești? A spus Pixi emoționată.
-Numele meu este LUSIE!
-Dar tu cum te numești?
-Numele meu este PIXI
-Este târziu! Haide să mergem la ore, a spus Pixi.
CAPITOLUL II
Celeste
DRIINGGG!!! A sunat clopoțelul, era ora prânzului. Pixi era fericită, în sfârșit avea o prietenă. DAR fericirea lui Pixi nu avea să dureze mult.
-Și povestește-mi despre tine Pixi. Ai frați sau surori?
Chiar când să răspundă, a auzit ceva:
-UITAȚI! E CIUDATA CU TREI OCHI!!!
Nu trebuia să petreci mult timp cu acea bufniță ca să îți dai seama că este cea mai afurisită bufniță din școală. Câteodată și eu am probleme cu ea. Numele ei este CELESTE!
Celeste avea o rochie roz cu buline albe, pene galbene cu puțin maro și DOI ochi căprui. Pixi nu a răspuns răutății lui Celeste și a ignorat-o. Dar Celeste nu a terminat așa de repede, a mers la masa unde stătea LUSIE și PIXI și a răsturnat bolul cu budincă pe Pixi.TOATĂ LUMEA A ÎNCEPUT SĂ RÂDĂ!!! Pixi a fugit plângând în baie și Lusie după ea cu MULTE, MULTE șervețele.
Zilele treceau, iar Celeste se purta la fel. Într-o zi, i-a pus pamperși in ghiozdan lui Pixi, pamperși folosiți! În altă zi i-a pus lipici pe scaun, iar când Pixi s-a ridicat, s-a ridicat cu tot cu scaun. Într-o altă zi, i-a furat tema și a spus că e a ei.
CAPITOLUL III
Vulpea
Una dintre vulpile din cartier nu era deloc prietenoasa cu bufnitele. Avea o blană roșcată, o coadă stufoasă, un botic negru și niște gheare acuțite. Într-o zi, a sărit gardul si a intrat în școală. Toată lumea a început să fugă și să țipe de frică!!! Câțiva au reușit să scape, dar printre cei care au rămas era și Celeste ! Vulpea a apucat-o pe Celeste, gata să o mănânce, când…
-HEI! TU! a spus Pixi curajoasă, las-o în pace, altfel…
-Altfel CE!! a spus vulpea batjocoritoare.
-Altfel o vei păți, a strigat Pixi luându-și aripa de pe al treilea ochi.
Când vulpea a văzut, a lăsat-o repede; nu, a lăsat-o așa de repede, încât trebuie să scriu cu litere mari: REPEDE. A zbughit-o cât o țineau picioarele.
-Mulțumesc Pixi, dacă nu erai tu, acum eram în burta vulpii! Îmi pare rău de cum m-am purtat doar că…
-Ce ? A întrebat Pixi nedumerită.
-Păi, tu ești mai INTERESANTĂ decât mine! Și am început încet, încet să devin geloasă pe tine! Pixi a rămas șocată. Niciodată nu și-a pus problema așa. Ea a crezut că a spus ceva greșit, sau că s-a așezat din greșeală pe locul ei din sala de mese…
-Îmi pare rău, Pixi. Poți să mă ierți ? a continuat Celeste.
-Sigur! A spus Pixi zâmbind.
-Hei! a țipat Celeste, Pixi ne-a salvat!
-Da! a spus Lusie ascunsă după ușa de clasă construită din plasturi și TREI nasturi.
-Haideți, să o aplaudăm! De peste tot se auzeau strigăte:
BRAVO PIXI!! UHUU PIXI, NE-AI SALVATT!
Ce a învățat Celete
De atunci, Pixi s-a împrietenit cu toată lumea, dar cele mai bune prietene ale ei erau LUSIE și…greu de crezut, CELESTE; celelalte bufnițe au învățat că nu trebuie să judece pe nimeni după cum arată; dar cel mai IMPORTANT, Celeste a învățat că nu să îi batjocorești pe alții te face mai interesant și că NU ESTE IMPORTANT DACĂ ÎN EXTERIOR NU EȘTI PERFECT, DAR DACĂ ÎN INTERIOR EȘTI BUN ȘI TE GÂNDEȘTI ȘI LA ALȚII NU DOAR LA TINE, ASTA FACE CÂT O MIE DE FEȚE EXTERIOARE PERFECTE, DAR RELE ȘI ÎNGÂMFATE.
SFÂRȘIT
Citiți și mâine ȘTIRI PENTRU COPII pentru o nouă poveste din seria “Poveștile Bufnițelor”!