Ziua Antidrog – Astăzi despre substanțele volatile. Inhalanți și solvenți
Ziua Antidrog – Astăzi vorbim despre substanțele volatile. Inhalanți și solvenți: eter, acetone, tricloretilenă, benzen, kerosen, toluen, diluanţi, adezive, sprayuri cu vopsea, gaze propulsoare pentru sprayuri precum fixativul de păr.
Există câteva sute de astfel de substanțe. Numărul practic nelimitat de produși, amestecurile de două sau mai multe substanțe psihoactive într-o singură prezentare şi necunoașterea formulelor la multe dintre acestea, face astfel încât clasificarea solvenților să fie o sarcină practică complexă și ca investigațiile cu privire la acțiunile și efectele acestora să ridice mari dificultăți.
Sunt utilizate în industrie, comerț și se găsesc în produse de uz domestic și farmaceutic. Se calculează că în prezent există câteva sute de solvenți susceptibili de uz ilegal, dintre care o mare parte se găsesc în casa, garajul sau magazia oricărei persoane.
Considerăm că termenul de dizolvant sau solvent cuprinde toate substanțele gazoase, lichide sau solide foarte volatile, psihoactive, majoritatea dintre ele inflamabile sau foarte inflamabile, aproape întotdeauna cu miros intens în general plăcut.
Aurolacul
Din cele expuse reiese că este vorba despre produse variate, ușor accesibile și ieftine. Aceste caracteristici stau la baza consumului la copii, tineri și adulți din populația marginală, al căror acces la alte droguri este un subiect de restricționare din partea anumitor controluri sociale. Adolescenții pot avea acces relativ ușor și rapid la aceste substanțe.
În România, cel mai popular inhalant este Aurolac – denumire comercială a unui colorant sintetic, sub forma de praf argintiu (și auriu). Este o substanță utilizată de multe dintre persoanele fără adăpost, de unde aceștia au primit și denumirea de „aurolaci”. De obicei, substanța este introdusă într-o pungă și „se trage pe nas” prin deschizătura pungii. Solvenții, pe de altă parte, se aplică de obicei pe un produs textil pe care consumatorul îl pune la gură sau la nas și inhalează.
Semne ale consumului. Cum recunoaștem un consumator?
Cea mai mare parte dintre acești produși pot dizolva grăsimile. Atunci când sunt inhalați, datorită suprafeței pulmonare mari sunt încorporate foarte rapid în circulația sangvină, în creier și ficat.
- Urme de adezivi pe mâini, față sau îmbrăcăminte;
- Mirosul de substanță chimică al respirației;
- Prezența unei erupții cutanate faciale;
- Senzație de beție, de euforie;
- Miros caracteristic, în funcție de inhalantul folosit;
- Strănut repetat;
- Dezorientarea în timp și spațiu, tulburări de coordonare motrică și de vorbire (asemănătoare stării de beție);
- Comportament violent.
Efecte imediate ale consumului și efecte pe termen lung
Ieftine, ușor de procurat și complet legale, ele produc în câteva secunde de la inhalare efecte asemănătoare consumului de alcool.
Dar cum starea trece foarte repede, consumatorul tinde să repete inhalarea din nou și din nou pentru a menține senzațiile de euforie, amețeală plăcută, somnolență și dezinhibare.
Efecte pe termen scurt
Individul se simte inițial dezinhibat și ulterior somnolent. Se produce o senzație de „high”, de „bine”, asemănătoare stării de beție. Efectele durează de obicei cam jumătate de oră, iar persoana poate părea beată, va avea greutăți în a vorbi, a merge, va râde cu poftă și fără motiv, va pierde controlul și se va simți amețită după aceea.
În cazul inhalării continue pot apărea halucinații. Pericolul imediat este ca individul să moară prin asfixiere spontană. Capacitatea de judecată poate fi afectată și pot deveni agresivi. Halucinații, vărsături și leșin pot fi unele dintre efectele obișnuite.
De obicei cauzează o stare de mahmureală, marcată de dureri de cap și lipsă de concentrare.
Efecte pe termen lung
Sunt puține date legate de utilizarea regulată pe termen lung.
În ciuda faptului că substanțele volatile sunt puțin cunoscute, utilizarea regulată pe termen lung poate determina sângerări nazale, pierderea apetitului, lipsa motivației. Unii dintre solvenți sunt toxici pentru rinichi, ficat, inimă; iar unii pot determina afectarea creierului.
De asemenea, pe termen lung, inhalanții duc la pierderi în greutate, la lipsa capacității de concentrare a atenției, lipsa de coordonare, iritabilitate, depresie, amnezie, tulburări de personalitate, dermite, eczeme, tulburări digestive, hepatice, renale și pulmonare.
Decesul în urma inhalării de solvenți este rar, dar poate surveni din diferite motive, chiar și prima dată când experimentezi cu așa ceva.
Sub influența efectelor solvenților există mai multe șanse de a avea accidente. Te poți îneca sau chiar sufoca dacă solventul este pulverizat direct în plămâni prin gură, sau din cauza vărsăturilor care pot surveni în timpul consumării.
Consecințe / riscuri pentru sănătate
Inhalanții sunt toxici și otrăvitori pentru corp. Aspirarea lor repetată dintr-o pungă sau de pe un material impregnat poate avea efecte devastatoare asupra sănătății.
Creierul este primul organ afectat datorită lipsei oxigenării și distrugerii mielinei (teaca protectoare a nervilor). Astfel, mesajele transmise de creier sunt perturbate și încetinite.
Aproape toate celelalte organe vitale pot fi afectate: inima, ficatul, rinichii, plămânii, măduva, mușchii și nervii. Nu rareori persoanele își pierd definitiv auzul.
Prin inhalarea unei cantități mari sau concentrate de aerosoli se poate produce sindromul de moarte subită, prin oprirea bruscă a inimii.
Expunerea cronică produce o patologie foarte variată, legată în special, de natura chimică a substanței inhalate: neuropatie periferică, insuficiență hepatică, insuficiență renală, anemie.
Elementul esențial îl constituie apariția unor modificări psihologice și comportamentale asociate cu modificări somatice apărute la scurt timp după expunerea la inhalante. Modificări psihologice sau comportamentale dezadaptative semnificative clinic (agresivitate, apatie, deteriorarea judecății și a funcționării socioprofesionale);
Dependență există, putem vorbii de sevraj și / sau toleranță?
Folosiți în cantități mai mari, aproape toți inhalanții produc o stare de anestezie, de amorțire a senzațiilor și chiar de pierdere a cunoștinței. Folosirea unor doze ridicate poate duce la delir.
Inhalarea repetată a acestor substanțe produce toleranță – adică este nevoie de cantități tot mai mari de produs pentru a se obține starea de bine.
Ca urmare, se instalează dependența fizică și psihică care se manifestă prin tremurături, nervozitate intensă, halucinații, depresie sau chiar convulsii atunci când persoana încearcă să nu mai consume (semne de sevraj).
Uneori, inhalantele devin o „ușă deschisă” spre drogurile ilegale și spre toate consecințele distructive pe care le aduc acestea în viața unui om.
Rămâne problema motivației pentru care un tânăr ajunge să consume astfel de substanțe.
Știm deja că ADICȚIE = LIPSA LEGĂTURII.
Adicția este o tentativă de auto-îngrijire, căutare a unei stări de bine și de plăcere și o modalitate de reglare a unor emoții altfel copleșitoare, amenințătoare sau periculoase. Lipsa conexiunii autentice cu cei pe care-i iubești sau pe care ar fi fost firesc să-i iubești, te-au adus exact în această stare de dependență.
De ce?
„De ce ajunge omul aici? De ce nu se poate opri? Ce se ascunde sub acest comportament și ce îl provoacă?” Gabor Mate are răspunsul: „DUREREA PSIHICĂ, ea este cea care face omul să devină dependent!”
DEPENDENȚA = este un semn, un semnal, un simptom al suferinței. Este o limbă în care ni se vorbește despre o dificultate ce trebuie înțeleasă. Dependența este o problemă umană care sălășluiește în oameni, nu în drog sau în capacitatea drogului de a produce efecte fizice. Dependențele își au întotdeauna originea în durere (de multe ori inconștientă această durere). Sunt anestezice emoționale;
Întrebarea nu e „DE CE adicția?”, ci „DE CE durerea?”. Așa că întrebarea pertinentă ar fi nu ”De ce sunt dependent?”, ci ”Din ce cauză sufăr și ce suferință caut să anesteziez prin dependență?” Aceasta are foarte mult sens în cazul celor care sunt consumatori de astfel de substanțe.
Campania « Zilele antidrog. Spune nu ! » este realizată de ȘTIRI PENTRU COPII, împreună cu Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Timiș, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș.
Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Timiș este structura teritorială a Agenției Naționale Antidrog – instituție națională cu rol de coordonator în domeniul politicilor antidrog.
Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Timiș oferă: servicii de prevenire a consumului de droguri; evaluarea și analiza situațiilor problematice cauzate de consumul de substanțe psihoactive; consiliere pentru identificarea celor mai eficiente soluții de intervenție preventivă; informare și educare copii, adolescenți și tineri dar și părinți; informare și educare adulți implicați în procesul educativ; servicii de asistență medicală, psihologică și socială; consiliere, evaluare și management de caz pentru consumatorii de droguri (alcool și tutun) dar și pentru aparținătorii acestora.
Adresă: Bulevardul 16 Decembrie, nr. 15, Timișoara,
Telefon : 0256/432351;
E-mail: cpeca.timis@ana.gov.ro