Din categoria fobiilor mai puțin cunoscute face parte și ommetaphobia, adică frica de ochi. ȘTIRI PENTRU COPII vă prezintă în continuare cauzele, simptomele și tratamentul acestei fobii.
Denumirea fobiei provine de la grecescul „matia”, care înseamnă „ochi” și „phobos”, care înseamnă „frică”. Cei care se confruntă cu această fobie au o frică intensă și irațională față de ceea ce s-ar putea întâmpla cu ochii lor. Aici ne referim la frica de a nu avea probleme cu ochii sau, mai rău, frica de a nu-și pierde vederea. Pentru fobici chiar și vizita la oftalmolog este un adevărat chin, la fel ca momentul în care trebuie să-și pună picături în ochi.
La fel ca majoritatea fobiilor, ommetaphobia poate apărea din cauza unei experiențe neplăcute care a implicat ochii. Printre cauze se numără și „învățarea” de a se teme de ochi. Asta se întâmplă în momentul în care, de exemplu, un copil vede îngrijorarea bunicului cu privire la faptul că își va pierde vederea. Cel mic poate prelua această frică și învață practic să îi fie teamă de ochi. Alte cauze ale acestei fobii pot fi stresul sau chiar filmele în care sunt fantome sau personaje cu ochi înfricoșători.
Simptome și tratament
Persoanele care se confruntă cu această fobie prezintă atacuri de panică și alte simptome fizice sau psihologice. Din categoria celor fizice fac parte: senzația de amețeală sau leșin, tremuratul, durerea în piept, greața, vărsăturile, diareea, lipsa poftei de mâncare, amorțeala, furnicăturile etc. De cealaltă parte, din categoria simptomelor psihologice fac parte: gândurile de moarte, pierderea controlului, intenția de a fugi sau de a se ascunde.
Partea bună este că ommetaphobia, frica de ochi, poate fi tratată. Fobicii trebuie să facă o vizită la specialist, iar dacă cauza nu este știută, împreună o vor afla. După aceea, specialistul va ști care este cea mai bună metodă de tratament pentru a scăpa de fobie. Una dintre cele mai folosite metode este terapia cognitiv comportamentală. Un sub tratament al acestei metode este desensibilizarea treptată. Aceasta presupune ca fobicul să se apropie treptat de ceea ce îi provoacă frică.