Nina și mica ei afacere cu pușculițe
Astăzi vă invităm să faceți cunoștință cu Nina Medișan Bobar și mica ei afacere cu pușculițe. Fetița are șapte ani, este în clasa I la Liceul Grigore Moisil din Timișoara și face pușculițe din carton pe care le și vinde. Primul contact pe care l-am avut cu ea a fost pe o rețea de socializare, acolo unde Nina își face „reclamă”.
În spatele pușculițelor realizate de Nina există, evident, o poveste. Iar noi ne-am propus să o aflăm direct de la ea, așa că am contactat-o. Am aflat că totul a pornit de la niște cutii de carton care urmau să fie aruncate. „Mi-a venit ideea când am primit niște cutii de la un depozit unde aruncau cutii. Păi m-am gândit că ar fi interesant să-i fac o gaură la cutia aia și m-am gândit să fac o pușculiță din ea. Și să pot să bag și bani. Când am avut doar cinci ani mi-a venit ideea. Și apoi mi-a venit o altă idee acuma, în altă zi, să fac niște reclame pentru Atelier Bobar. Și atunci m-am gândit să prezint și pușculițele mele. În afară de chestiile de la Atelier Bobar”, ne povestește Nina.
Pentru a realiza aceste pușculițe, Nina are și ajutoare. „Păi lucrează două persoane. Gina, o colegă de-a noastră, care face gaura cutiilor și mama, care mă ajută la colorarea cutiilor. Adică a pușculițelor. Dar prima dată, dacă nu le taie Gina, arată a cutii goale. Nu?”, spune fetița. Tot ea ne-a spus că munca Ginei nu rămâne nerăsplătită. Nina își răsplătește „angajata” pentru că o ajută cu tăiatul cutiilor, oferindu-i bani.
Despre pușculițe
Pentru a face pușculițele Nina folosește carton, creioane de colorat și carioci. Când pușculițele sunt gata, le vinde. Fetița e sinceră și spune că dacă are multe comenzi realizarea pușculiței comandate necesită mai mult timp. „Le vând pe 10 lei. Dar durează ceva până le termin, dacă am multe comenzi”, ne spune Nina.
Să pornești o afacere, cât de mică, nu este ușor. Ne-am întrebat de unde are inspirație un copil. Iar Nina ne-a explicat ce o inspiră și cum procedează ea atunci când face o pușculiță. „Ce mă inspiră. Păi oamenii îmi dau comenzi și îi întreb cu ce vreau să fie. Și apoi zic așa, ce le place, sau un indiciu, sau ceva de genul. Și eu o să le fac așa. De exemplu o prietenă de-a noastră a comandat o pușculiță cu purceluși, dar eu m-am gândit să fac mai multe laturi cu purceluși. În lan, în grâu, așa ca niște poze”, ne explică Nina.
Dintre atâtea pușculițe, am întrebat-o pe Nina care-i este cea mai dragă și de ce. Iată răspunsul ei: „Am făcut o comandă unui prieten de-al nostru care are și un câine. Și lui îi place mult Wu-Tang. Și atunci ne-am gândit să îi facem o pușculiță cu Wu Tang. Și aia mi-a plăcut că am colorat-o foarte fain”, povestește Nina.
Timp
Dacă stăm să ne gândim, să stai să faci o pușculiță nu este chiar atât de simplu. Necesită timp. Nina este în clasa I și ne gândeam cum se împarte între școală și pușculițe. „Când am timp? Păi după școală. După școală, după teme, poate după ce mănânc, poate după ce mă uit la ceva sau ceva de genul. Dacă nu am nimic de făcut, pot să mai colorez cu mama pușculițe”, ne explică Nina.
După ce am aflat atât de multe despre Nina și pasiunea ei, am vrut să aflăm și ce vrea ea să se facă când crește mare. Am constatat din răspunsul său că are multe variante, din multe domenii. „Am multe opțiuni. Să fiu astronaut, ori să fiu un om dinăla care caută după oase de dinozaur. Ori să fiu un constructor, poate bucătar, inginer. Și cam atât îs opțiunile. Poate mai găsesc eu ceva care mai îmi place”, spune Nina.
De vorbă cu mama Ninei
Pentru a o cunoaște mai bine pe Nina am stat de vorbă și cu mama ei, Diana Bobar. Aceasta este designer vestimentar și deține Atelierul Bobar, locul pentru care spunea Nina că face reclame și locul în care fetița petrece mult timp. Diana ne-a povestit cum a ajuns Nina să facă pușculițe.
„Nina crește în atelierul nostru și este expusă zilnic la activitățile noastre creative. La atelier noi ne ocupăm cu design vestimentar, producție de accesorii și bijuterii, beauty & make-up și design decorațiuni florale.
Deseori Nina ne ajută și contribuie la ce avem de făcut și am obișnuit ca după un task îndeplinit să o și răsplătim pentru munca depusă. De exemplu, dacă ne șterge mesele primește 1 leu, bani pe care nu avea concret unde să îi depoziteze. Apoi a primit câteva rebuturi de cartoane care se formează ușor în cutii și prin joacă a construit avioane, nave și rachete din ele. A urmat construcția unei cafenele mobile (prelua comenzi de la noi și ne încasa la un POS imaginar), după care i-a venit ideea să facă o pușculiță dintr-o cutie: numai bine avea unde să pună banii primiți pentru micile joburi făcute la atelier. Asta s-a întâmplat anul trecut.
Anul acesta, din cauza pandemiei și a activităților noastre restrânse în urma restricțiilor, Nina a făcut un video de promovare/prezentare pentru \telier, un fel de vlog în care se filma singură povestind despre cine suntem noi, ce facem frumos și incluzându-se în echipă, și-a prezentat pușculițele ei personalizate. Am postat vlogurile ei pe conturile noastre de social media și comenzile au apărut imediat. Ne bucurăm tare că Nina a găsit o activitate creativă care să îi facă plăcere și o susținem și ajutăm cu mare drag”, povestește pentru ȘTIRI PENTRU COPII Diana Bobar, mama fetiței.
Moștenire de familie?
Creativitatea este un element cheie în ceea ce face Nina și ne-am gândit că trebuie să-l fi moștenit de la cineva. „Moștenirea ei genetică este cu siguranță un amestec între creativitatea și spiritul antreprenorial al mamei (adică subsemnata, designer vestimentar cu studii de arte plastice, administrator de „casă de modă”) și practicalitatea domeniului în care activează tatăl ei (design industrial pe mașini CNC).
Nina crește în aceste medii de producție, de lucru manual și tehnic, ceea ce probabil o inspiră să creeze, să construiască, să recicleze, să facă ea cu mâinile ei. Iar relația cu culoarea este dezvoltată cu ajutorul orelor de desen la care merge săptămânal; profa ei de desen este tânăra artist grafic Mimi Ciora.
Un alt aspect important pe care îl dezvoltăm cu proiectul pușculițelor este cel al antreprenoriatului. Ea creează un obiect din carton rebut, adăugându-i valoare: vizuală prin desenele personalizate pe care le realizează pe toate laturile cutiei și utilitară: cutiile devin pușculițe. Pentru tot ajutorul pe care îl primește în realizarea acestor pușculițe trebuie ea, la rândul ei, să plătească bani din banii ei. Din ce îi rămâne plănuiește să mai achiziționeze carioci și creioane colorate, deci materie primă pentru următoarele proiecte pe care le are în plan: puzzle-uri, jocuri de societate și animăluțe origami pentru teatru de păpuși”, ne explică Diana Bobar, mama Ninei.
Educație financiară
Chiar dacă are numai șapte ani, Nina învață cum stă treaba cu banii și înțelege valoarea lor. Mai multe ne-a povestit mama ei. „Fiecare bănuț pe care îl câștigă la atelier sau pe care îl primește de la bunici, Nina alege să îl strângă. Pe lângă monezile adunate în diversele ei pușculițe și bancnotele adunate în portofelul ei cu multe buzunare, a fost important pentru noi să ii explicăm despre cum funcționează băncile, ce înseamnă un cont bancar, cum se adună banii acolo și cum sunt chiar ai tăi fără să îi ai fizic în mână.
Am dorit să o expunem diferitelor moduri prin care se pot strânge bani, să îi explicăm cum se pot prioritiza cheltuielile și în general unei educații financiare realiste, pe măsura vârstei ei. Încercăm să o facem să înțeleagă valoarea banilor, astfel încât atunci când își dorește o jucărie nouă să știe exact fără câte bancnote ar rămâne dacă alege să o cumpere (este și ceva matematică aici). De cele mai multe ori își dă seama cât de multe trebuie să lase la magazin și astfel renunță la jucăria respectivă sau ajunge la concluzia că nu mai este mult până vine Moș Crăciun.
Când mergem undeva pe jos și îi este lene de mișcare, tot timpul îi propun să plătească ea cursa de Uber din banii ei, însă se răzgândește imediat și inventează câte un joc pe care să îl jucăm ca să ne treacă timpul mai repede.
Strângând deja de câțiva ani banii ei, anul acesta Nina a fost foarte drăguță și a răspuns îngrijorărilor noastre din cauza pandemiei cu gândul reconfortant că ne ajută ea să plătim chiria la Atelier. Am apreciat tare mult gestul ei!
Sfaturi pentru părinți
În încheiere, am rugat-o pe mama Ninei să ofere câteva sfaturi pentru părinții a căror copii au astfel de pasiuni.
„Să îi lase pe copii să se manifeste, să îi încurajeze. Să răspundă pozitiv curiozităților și explorărilor copiilor, să îi susțină cu toată inima și să încerce să îi ajute pe cât posibil, cu empatie și răbdare. Imaginația copiilor este foarte vastă și prețioasă și trebuie încurajată să se manifeste prin orice modalitate de exprimare: fie că e prin desen, modelaj, dans, teatru, muzică etc. Copiii au nevoie de prezența, atenția, căldura și apropierea figurilor de atașament iar o astfel de pasiune creativă la care părintele poate participa, va aduce cu siguranță un prilej de apropiere și de conectare autentică”, spune Diana Bobar, mama Ninei.
[foogallery id=”23252″]