Nu face azi ce poţi amâna pe mâine! Iată explicaţia…
Este duminică seara şi în mai puţin de 12 ore va trebui să prezinţi în clasă tema de proiect primită acum două săptămâni. Intri în panică. Nu ştii de unde să începi. Te întrebi ce-ai păzit tot week-end-ul. Părinţii te bat la cap: “Nu amâna pe mâine ce poţi face azi!”. Aşa să fie oare?
Nu face azi ce poţi amâna pe mâine, pentru că s-ar putea să faci mai bine. Procrastinarea este acţiunea de a amâna începerea execuţiei unei sarcini. Contrar tuturor stimulilor externi, care încearcă să te convingă de faptul că nu a fost deloc înţelept să amâni lucrurile pe ultima clipă, creierul uman deţine controlul asupra situaţiei încă de la început.
Când am primit sarcina, nu eram tocmai încântaţi să o rezolvăm. Dacă am fi avut de ales, am fi refuzat-o. Creierul nostru pur şi simplu refuza cooperarea. Ştia că mai are timp până la termen şi avea alte priorităţi până atunci. Acest mecanism apare atunci când vrem să producem ceva de calitate. Nu dispunem momentan de resursele necesare, aşa că amânăm până le vom avea.
Liniştea dinaintea furtunii
Se potriveşte expresia „liniştea dinaintea furtunii”. Presiunea creşte pe măsură ce termenul de predare se apropie. Mintea noastră se preocupă tot mai mult cu această sarcină încă nerezolvată şi astfel se forţează singură să se concentreze. Fun fact: multor oameni le este foarte greu să se concentreze la un singur lucru din cauza unui fenomen asemănător psihologiei inverse.
Cu cât îi spunem creierului să nu se gândească la ceva, cu atât se va gândi mai mult. Mecanica din spatele procrastinării combate exact acest fenomen. Deblochezi părţi ale creierului la care până atunci „nu aveai acces”. Pentru că erau ocupate de alte griji. În faţa pericolului, mintea umană lasă tot şi se concentrează pe supravieţuire.
Ştiaţi că sunteţi mai productivi pe stomacul gol? Asta pentru că organismul este mai alert. Resursele pe care el le consumă ca să funcţioneze sunt epuizate. Intrăm pe modul supravieţuire. Toată atenţia noastră este concentrată pe o singură sarcină, oricare ar fi aceea, atât timp cât completarea ei se încheie cu o masă copioasă.
Când omul preistoric trăia în peşteri şi vâna pentru a supravieţui, vâna pe stomacul gol. Vâna din necesitate. Acest tipar de funcţionare s-a transmis de-a lungul timpului. Omul a evoluat şi a făcut descoperiri din necesitate. La fel este cazul şi în prezent. Desigur, nu ne mai luptăm cu fiarele pădurii, dar pentru a ne câştiga accesul la frigider, ne setăm ţelul de a completa o anumită sarcină mai întâi.
Procrastinări faimoase
Despre Mihai Eminescu se spune că ar fi stat treaz şi nemâncat zile în şir, în procesul de scriere. Nu se ridica de la masă până nu era mulţumit. Wolfgang Amadeus Mozart, celebrul compozitor clasic din secolul al XVIII-lea, a scris „Don Giovanni” în 3 ore din ultima noapte de dinaintea premierei. Cerneala de pe partituri încă nu se uscase, iar orchestra nu repetase deloc. Şi totuşi, întreg spectacolul a decurs perfect, iar opera a rămas până azi una dintre capodoperele perioadei clasiciste.
Desigur, nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, doar pentru că astfel de genii au profitat din plin de procrastinare. Pe termen lung, expunerea la astfel de presiuni psihologice poate aduce probleme. Recomandarea ar fi să ne planificăm munca din timp şi să avem o structură de execuţie. Altfel ne vom trezi că nu am făcut nimic şi că nici nu ştim de unde să începem.
Dacă vreţi să aflaţi lucruri noi în fiecare zi, urmăriţi ŞTIRI PENTRU COPII pe Facebook.
Dicţionar
Procrastinare: acţiunea de a amâna începerea execuţiei unei sarcini;
(Fun) fact: fenomen/întâmplare adevărată (interesantă), care poate fi dovedită;
Sursa: psychologytoday.com
Sursa foto: Pixabay