NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Anița Nandriș-Cudla, simbolul românilor deportați în Siberia
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vorbim despre Anița Nandriș-Cudla, simbolul românilor deportați în Siberia.
În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a avut loc un număr foarte mare de deportări. Milioane de oameni au fost forțați să își părăsească țara natală pentru a munci și trăi în condiții inumane. Dintre aceștia foarte puțini au supraviețuit pentru a putea povesti după. Printre supraviețuitori se numără Anița Nandriș-Cudla, simbolul românilor deportați în Siberia.
Mama ei a fost bătută crunt de soldații ruși
Anița Nandriș-Cudla s-a născut în anul 1904 în Mahala, un sat din Bucovina care pe atunci făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Familia ei era una de țărani români înstăriți, iar Anița mai avea șapte frați, ea fiind singura fată.
Anii copilăriei i-a trăit în perioada Primului Război Mondial. Satul ei fusese cotropit de mai multe ori atât de puterile centrale, cât și de Imperiul Țarist, adică Rusia de astăzi. În această perioadă, mai exact în anul 1917, a avut loc și o întâmplare care urma să o marcheze pe viață pe Anița. Trei soldați au intrat în gospodăria familiei pentru a lua cei patru cai. Aceștia au profitat de faptul că tatăl și frații mai mari erau înrolați în armată și plecați de acasă.
Atunci când mama s-a opus soldaților, aceștia au bătut-o chiar de față cu Anița și cu ceilalți frați mai mici. Bătaia a fost așa de cruntă încât mama ei s-a îmbolnăvit iremediabil și a rămas la pat pentru tot restul vieții. Astfel, Anița a fost nevoită să renunțe la școală pentru a o îngriji pe mama ei, fapt ce a făcut-o să nu se poată realiza în viață precum frații ei.
După terminarea războiului, Anița s-a căsătorit cu Chirică Cudla, un țăran din Mahala. Tatăl ei s-a opus inițial căsătoriei din cauza faptului că ar fi preferat ca Anița să se căsătorească cu cineva mai bogat dintr-un sat vecin. Cei doi au primit patru hectare din partea părinților și și-au întemeiat propria gospodărie, Anița având în același timp grijă și de gospodăria de acasă și de mama ei. Mai târziu, după ce i s-a nascut primul copil, mama a fost mutată în gospodăria tânărului cuplu.
Familia Cudla a încercat să se adăpostească în România
Deși lucrurile mergeau bine, cel de-Al Doilea Război Mondial urma să îi schimbe viața complet Aniței. În septembrie 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat pactul Ribbentrop – Molotov în care cele două puteri își împărțeau teritoriile din Europa de Est. În acest pact era inclusă și România, care urma să îl semneze forțat în iunie 1940, în speranța că se va răsturna situația. În urma acestui pact, România a fost nevoită să cedeze atât Basarabia, cât și Bucovina.
Din cauza acestor vești și a cruzimii regimului stalinist, foarte mulți români din Bucovina au preferat să își părăsească averile și să se mute în Vechiul Regat, adică în Transilvania, Moldova și Valahia. Printre aceștia se numărau și Anița și Chirică Cudla. Cei doi au plecat inițial la Cernăuți, ca mai apoi să plece spre graniță. În cele din urmă au fost nevoiți să se întoarcă. Chirică nu putea să își abandoneze toată averea și să o ia de la început.
Decizia nu a fost, însă, cea mai inspirată deoarece, la scurt timp, rușii au început să viziteze satele pentru a-i deporta pe români. Soldații ruși opreau în fața gospodăriilor, înconjurau casele și citeau numele celor care urmau să fie deportați de pe o listă. Familia Cudla era, din păcate pe acea listă.
Erau hrăniți doar cu pâine și apă
Nimeni nu știa ce urmează să se întâmple. Anița și copiii au fost separați de soțul femeii, băgați într-un vagon de vite umplut până la refuz cu alte familii. Abia peste ani de zile au aflat ce s-a întâmplat cu Chirică Cudla. Într-un final, cu toții au ajuns în Siberia unde au fost forțați să lucreze și unde erau înfometați. Singura lor hrană consta în porții mici de pâine și apă. Primele ierni au fost grele, mulți bucovineni stingându-se din viață din cauza efortului.
De asemenea, din cauza lipsei fructelor și a legumelor a avut loc o epidemie de scorbut, de care s-au vindecat culegând și mâncând fructe găsite pe câmp. Cu timpul s-au obișnuit cu condițiile mizere de trai iar după cinci ani de zile Anița a primit dreptul de a trimite o scrisoare acasă. Întâmplarea a făcut ca mama ei să se stingă din viață exact în aceeași zi.
Anița Nandriș-Cudla urma să se întoarcă în țară după 18 ani, în anul 1960. Inițial, ea și copiii au avut probleme cu redobândirea gospodăriei. Frații Aniței au intervenit, însă, și cu ajutorul lor autoritățile i-au dat înapoi ce i se cuvenea. Tot în această perioadă, Anița a început să scrie ororile prin care a trecut într-o carte. Cartea intitulată “20 de ani în Siberia. Destin bucovinean” este considerată una dintre cele mai bune lucrări de acest tip din România. Această carte a fost publicată abia în anul 1989, după moartea româncei. Anița s-a stins din viață în satul ei natal pe data de 30 august, 1986, la vârsta de 82 de ani.
Sursă foto: adevarul.ro