Galeophobia – frica de rechini
Galeophobia este frica de rechini și despre ea vom vorbi astăzi. Ea se mai numește și selachophobie și afectează într-o oarecare măsură viața celui care se confruntă cu ea. În continuare vă prezentăm cauzele, simptomele și tratamentul acestei fobii.
Rechinii nu sunt catalogați drept cele mai prietenoase animale. Asta și din cauza aspectului lor care nu îți inspiră prea multă încredere. Pentru o persoană care are de-a face cu frica de rechini, apropierea de oceane, lacuri, râuri și urcarea pe o navă sau barcă va fi extrem de dificilă. De asemenea, frica aceasta irațională nu îi lasă nici să viziteze acvarii sau grădini zoologice. Există cazuri extreme în care oamenii leșină la o simplă imagine văzută sau la auzul cuvântului „rechin”.
Noi, oamenii, nu prea avem ocazia să ne întâlnim cu rechinii. Nu sunt ca pisicile sau câinii, să avem contact des sau direct cu ei. Și totuși, cum se dezvoltă această frică de rechini? Ei bine, mass-media este cea mai probabilă cauză a acestei fobii. Asta pentru că la TV vedem filme cu rechini, documentare despre rechini, experiențe cu rechini, majoritatea descrise în mod negativ. Aceste elemente adăugate aspectului înfricoșător pe care îl au rechinii pot cauza galeophobia. O altă cauză, spre exemplu, poate fi vizionarea unei știri în care este prezentată tragedia unui om mușcat, sau chiar ucis, de un rechin.
Simptome și tratament
În primul rând, persoanele care au galeophobie vor evita locurile în care ar putea avea contact cu un rechin. Aici vorbim de acvarii, parcuri tematice, grădini zoologice, ieșiri în larg cu nava etc. Pe lângă atacurile intense de panică pe care le au, fobicii mai prezintă simptome precum: dureri în piept, transpirație abundentă, tremurat, greață, amețeală și chiar leșin. Cei cu frică de rechini nu se pot uita nici la filme. De fiecare dată când există o scenă subacvatică aceștia închid ochii și chiar țipă.
Galeophobia, frica de rechini, poate fi tratată. Este nevoie de bunăvoință și puțin ajutor, în unele cazuri. Dacă frica nu este una extremă, fobicul poate încerca să o depășească singur. Poate face asta prin privirea unor imagini cu rechini sau vizionarea de filme, iar ulterior prin vizite în locuri unde se regăsesc rechini. Dacă asta este prea mult, atunci indicat ar fi să se meargă la un specialist. Împreună cu el se va descoperi cauza fobiei și se va stabili metoda potrivită de tratament.
Medicii și terapeuții învinovățesc în special mass-media pentru exagerarea poveștilor de atac de rechin. În realitate, rechinii nu sunt ucigași cu sânge rece. Doar 30 de specii de rechini din lume sunt de fapt periculoase sau se știe că atacă oamenii.
Sursă: Fearof.net
Sursă foto: Pixabay.com/Wildfaces