Viața unei balerine – Interviu exclusiv cu Manuela Ardelean
Oare cât de ușor este să fii balerină? Oare cât de comode sunt poantele pe care le poartă balerinele? Ce sacrificii face? Ce recompense primește? Răspunsul la aceste întrebări îl veți afla în cele ce urmează. Irina Maria Gonzalez este micul nostru jurnalist de astăzi. Are 11 ani, este în clasa a V-a la Liceul Teoretic Nikolaus Lenau din Timișoara și este pasionată de balet. Ea a aflat cum arată viața unei balerine realizând un interviu exclusiv cu Manuela Ardelean, prim-balerina Operei Naționale din Timișoara.
Irina Maria Gonzalez: De când faci balet și cum a început totul?
Manuela Ardelean: Baletul l-am început la vârsta de trei ani, la nivel de hobby, de plăcere, îndrumată de părinții mei. Pentru că înainte nu prea aveai acces să vezi cum este în ziua de azi. Sunt o grămadă de filme despre balerine, desene animate, ca fetițele să vadă și să intre în contact cu această lume. Părinții mei pe vremea aceea frecventau spectacolele Operei din Timișoara și cumva au deprins ei o pasiune pentru balet și mi-au îndrumat pașii înspre această direcție.
La nivel profesionist am început la vârsta de 11 ani, când am început cursurile Liceului de Artă Ion Vidu din Timișoara. Ca mai apoi, în 2002, când am terminat liceul m-am angajat la Opera Română din Timișoara, în corpul de balet, iar în 2008 am devenit solistă, prim-balerină a compartimentului.
Irina Maria Gonzalez: Ce ai vrut să te faci când erai mică?
Manuela Ardelean: Sincer, artistă. Nu am optat eu pentru balet, a devenit o pasiune pe parcurs, dar eram cumva fascinată de lumea aceasta artistică.
Despre viața de balerină
Irina Maria Gonzalez: Cât de ușoară sau grea este viața de balerină?
Manuela Ardelean: Viața de balerină este foarte grea. Implică un efort fizic foarte mare, la fel și un consum psihic și emoțional. Dar, în același timp, îți oferă o satisfacție enormă. În momentul când se termină un spectacol și ești la aplauze, și vezi reacția pe care o are publicul vizavi de tine, anulează tot efortul și toată munca și greutatea pe care o are de fapt această meserie.
Irina Maria Gonzalez: Rochițele și poantele sunt elemente reprezentative pentru o balerină. Poantele sunt comode? Rochițele sunt de mai multe tipuri? Povestește-ne puțin despre ele.
Manuela Ardelean: Poantele, să zicem adevărul, nu sunt foarte comode. Provoacă destul de multe dureri, se fac răni la degețele. De aceea este un ritual înainte de a începe o repetiție sau înainte de un spectacol. Întotdeauna este o pregătire: se bandajează degetele, se folosesc anumiți bureței care se pun în vârf, ca să amortizeze șocul dintre degete și podea. Rochițele, de asemenea, sunt de foarte multe tipuri în funcție de spectacolul și momentul coregrafic pe care îl dansezi. Sunt tutuurile, sunt rochițele de caracter.
Pregătirea unui personaj
Irina Maria Gonzalez: Cum reușești să intri în pielea personajelor pe care le interpretezi?
Manuela Ardelean: Pregătirea unui personaj implică un timp destul de îndelungat. Din punctul meu de vedere ai nevoie undeva de două, trei luni de zile pentru a te pregăti. Studiezi în primul rând subiectul baletului pe care îl interpretezi, ceea ce reprezintă personajul pe care tu o să îl interpretezi pe viitor, perioada în care se desfășoară și ce anume trebuie el să exprime. Și atunci începi această pregătire, studiezi foarte bine. Eu, de exemplu, mă uit foarte mult la filmări ale spectacolului propriu zis și studiez foarte bine personajul pe care trebuie să îl interpretez. Și repetând zilnic, zilnic, zilnic, reușești să îți însușești povestea lui, ca mai departe să poți să o transmiți tu publicului.
Irina Maria Gonzalez: Ți se face vreodată frică pe scenă?
Manuela Ardelean: Da, de cele mai multe ori. Emoții am chiar și după o experiență destul de mare de scenă pe care o am până în momentul acesta. Da, de fiecare dată am emoții. Și o ușoară teamă. Dar sunt emoții constructive care mă ajută să exprim mai bine ceea ce vreau să transmit.
Irina Maria Gonzalez: Ai făcut sacrificii ca să urmezi această carieră?
Manuela Ardelean: Sacrificii foarte mari nu pot să spun. Atât doar că nu am avut o copilărie probabil ca a altor copii care au petrecut foarte mult timp afară, la joacă cu alți copii. Eu am stat mai mult în sala de balet ca să studiez.
Abilități
Irina Maria Gonzalez: Ce abilități ar trebui să aibă cineva ca să se apuce de balet?
Manuela Ardelean: În primul rând este necesar să ai un corp adecvat pentru această meserie. Trebuie să ai o linie lungă, să fi slăbuț, iar mai apoi celelalte calități fizice, gen deschidere, mobilitate, expresivitate, toate trebuie să vină ca un pachet cu care trebuie să plece la drum micul balerin. Pe urmă intervine munca care îl ajută să progreseze și să ajungă acolo unde își dorește.
Irina Maria Gonzalez: Cine te-a învățat arta baletului? Tu la rândul tău înveți pe cineva?
Manuela Ardelean: Primii pași în balet mi i-a îndrumat doamna Rodica Murgu, fostă prim-solistă a Operei din Timișoara. La școala ei privată am început eu cursurile, iar ulterior, pe tot parcursul evoluției mele ca balerină, am avut parte de profesori și maeștri foarte buni. Eu momentan nu mai predau. Am avut o perioadă în care am predat cursuri de balet și la școli private, și la Liceul de Arte Ion Vidu, dar din păcate timpul nu mi-a mai permis din cauza spectacolelor și repetițiilor multe de la Operă. Și a trebuit să mă opresc. Momentan. Sper că pe viitor, când n-o să mai pot dansa eu efectiv, să reiau această activitate.
Sfaturi pentru copii și părinți
Irina Maria Gonzalez: Ce îi sfătuiești pe copiii atrași de balet? Dar pe părinții lor?
Manuela Ardelean: Pe copii îi sfătuiesc să aibă pasiune. Să înceapă această meserie, meserie mult spus pentru că e o artă până la urmă, cu pasiune. Fără pasiune devine totul doar un chin. Trebuie să îți facă foarte mare plăcere să faci balet. Pe părinți, să îi susțină și să aibă grijă de sănătatea copilului. Pentru că baletul, cum am spus și mai devreme, implică un efort fizic foarte mare și pentru asta trebuie să ai un corp foarte sănătos. Ca să poți să susții greul efortului fizic.
Irina Maria Gonzalez: Te antrenezi în fiecare zi? Cam câte ore?
Manuela Ardelean: Da, ne antrenăm în fiecare zi. Avem împărțite repetițiile în două serii. Dimineața, de la 10,00 până pe la 11,00 – 11,30 avem ora de studii care înseamnă încălzire și pregătirea corpului pentru repetițiile care urmează. După aceste studii se încep repetițiile pentru spectacolul pe care urmează să îl pregătim, acesta durând până în ora 14,00. Iar seara, în general avem repetiții de la 18,00 la ora 21,00.
Irina Maria Gonzalez: Cum îți menții silueta suplă?
Manuela Ardelean: Pot să spun că am fost norocoasă din punctul acesta de vedere că nu am avut probleme cu greutatea. Și nu a fost nevoie să țin cure de slăbire drastice ca să slăbesc sau să mă mențin. Deci din punctul acesta de vedere nu pot să spun că am făcut mari eforturi.
Irina Maria Gonzalez: Care a fost spectacolul în care ai dansat care ți-a plăcut cel mai mult?
Manuela Ardelean: Spectacolul care îmi e cel mai aproape de suflet este Baiadera. Și rolul Nikia din Baiadera. Sunt mai la sufletul meu față de celelalte spectacole.
Viața balerinei în această perioadă
Irina Maria Gonzalez: Trecem prin momente dificile din cauza coronavirusului. Cum e viața primei balerine în această perioadă?
Manuela Ardelean: Viața unei balerine în această perioadă este extrem de dificilă. Pentru că baletul, cumva, devine ca o parte din tine, jumătate din sufletul tău. Și nemaiputând să mergem la repetiții, la studii, să fim împreună cu colegii, să avem acea emoție de scenă, tot ceea ce înseamnă pregătirea unui spectacol, te face să suferi. Și din păcate mă încadrez în această suferință și sper din tot sufletul să începem și să revenim la normal cât se poate de repede.
Irina Maria Gonzalez: Ce ar trebui să facă părinții pentru a-i duce pe cei mici la balet? Cui să se adreseze?
Manuela Ardelean: Sfătuiesc părinții să își aducă copiii în număr cât se poate de mare. Din clasa a V-a să îi înscrie la secția de coregrafie de la Liceul de Arte Ion Vidu din Timișoara. Vă așteptăm cu mare drag.
Acest interviu este publicat în cadrul campaniei “Micii jurnaliști, în dialog cu marii oameni de cultură din Timiș, pe www.ştiripentrucopii.com” – acțiune cofinanțată de Consiliul Județean Timiș.