Scrisoarea unei mămici pentru toți părinții: sper cu acest mesaj să salvez măcar un copil!
Pentru părinți nimic nu este mai important decât copilul lor. Nici banii, nici faima, nimic. Chiar dacă copilul lor are cinci, 10 sau 25 de ani, părinții întotdeauna îl vor pune pe primul loc. Iar când își pierd copilul, toată lumea lor se prăbușește. ȘTIRI PENTRU COPII vă prezintă scrisoarea unei mămici pentru toți părinții.
„Dragă părinte,
Copilul tău încă trăiește, așa că ai grijă de el! Al meu nu mai este.
Acum 7 zile l-am pierdut pe M. Avea 4 ani și câteva luni. Era un băiețel brunet cu ochii mari și verzi. Când el îmi zâmbea, toată lumea era a mea. Acum sunt în pământ, lângă el, deși fizic sunt printre oameni.
L-am lăsat la bunici, pentru că răcise, iar eu nu mai aveam zile libere de la serviciu. Acele zile blestemate, pe care nu le-am mai putut lua. Dacă știam…
Bunicul, tatăl meu, om bun și iubitor, într-un moment negru, i-a ascultat ruga de a nu îi mai pune centura când au plecat spre oraș. Tata nu conduce tare, de parcă asta mai conta.
Un bețiv a intrat pe contrasens și i-a izbit din plin. M. al meu nu a avut nici o șansă. A zburat prin parbriz, zdrobindu-și trupul mult prea firav de pământ. Când a venit ambulanța, el nu mai trăia.
Tata e în spital. E bine dar în stare de șoc. El avea centura.
„Un moment și o centură”
Un moment și o centură. Atât. Și ar fi fost în viață și acum.
Urlă sufletul în mine de furie. Urlă așa cum va mai urla mulți ani de acum înainte.
Urlă când văd copii în mașini fără scaune sau fără centuri. Aș vrea să urlu la toți părinții: Încă îi mai aveți, așa că aveți grijă de ei!
Sunt Mia, am 30 de ani și sunt mamă de înger. Îngerul meu a plecat la cer. Nu mai am pe cine strânge în brațe. Nu mai am cui da o sărutare. Nu mai am cui strânge centura.
Voi da!
Zână dragă, mi-aș dori să publici mesajul meu către părinți. Îmi cer scuze dacă a fost dur. E dur că eu nu mai am copil. E dur că încă sunt copii lăsați liberi pe bancheta din spate și sper cu acest mesaj să salvez măcar un copil”, a spus mămica în scrisoarea transmisă Zânei Scutecel.
Pentru a-i păstra confidențialitatea, Ana Maria Ivan, autoarea blogului Zâna Scutecel, a modificat numele și datele din scrisoare.