Muzică și folclor – Interviu exclusiv cu Andreea Voica. “Ascultați și muzică populară”
Muzică și folclor – Interviu exclusiv cu Andreea Voica. Radu Neamțu are 13 ani, este elev în clasa a VII-a la Scoala Gimnazială Dumbrăvița și este pasionat de muzica populară. Face parte din două ansambluri de cântece și dansuri. La Ansamblul „Hora” din Pișchia este dansator, recitator în grai bănățean și instrumentist, iar la Ansamblul „Sânzâiene Bănățene” din Giarmata este dansator. Radu a fost micul nostru jurnalist, iar întrebările pe care le-a pregătit i le-a adresat Andreei Voica, una din cele mai iubite interprete de muzică populară din Banat.
Radu Neamțu: De când cântați și cum a început totul?
Andreea Voica: Păi de pe la șase ani, așa. Atunci a fost prima mea apariție pe scenă. Chiar dacă am crescut cu cântecul, aproape niciodată nu a fost mama cea care m-a împins spre drumul cântecului, așa cum ar crede majoritatea. Ci a fost drumul pe care mi l-am ales singură. Iar mama, fiind plecată foarte mult în copilăria mea în turnee, la un moment dat când a venit acasă i-am spus că eu vreau să cânt. Și ea mi-a spus: „Cum să cânți? Tu nu ști să cânți, nu te-am auzit niciodată”. Și i-am zis: „Așa bine. O să vin cu tine la un spectacol”.
Și am mers la un spectacol la Reșița împreună cu ea, mi-am pus mâinile în șold, m-am urcat pe o masă, în culise, și am început să cânt cât de tare am putut. I-am atras atenția ei și mai ales mi-am atras atenția și simpatia orchestrei care s-au pus pe capul mamei mele și nu s-au lăsat până când n-au făcut-o să promită că mă va lăsa să urc pe scenă. Și acela a fost debutul meu. Chiar în acea seară, la Casa de Cultură din Reșița, când aveam doar șase ani.
Modelul Andreei Voica
Radu Neamțu: Cine a fost modelul dumneavoastră?
Andreea Voica: Mama, bineînțeles. Pentru că, așa cum am spus mai devreme, de când am deschis ochii, cântecul popular a fost parte din viața mea. Și atunci am crescut cumva cu cântecul popular și, repet, nu mama a fost cea care m-a împins spre drumul acesta, spre muzică, ci a fost un drum pe care mi l-am ales singură. Dar sunt sigură că influența a fost, indirect, a mamei.
Radu Neamțu: Ce v-ați dorit să vă faceți când erați mică?
Andreea Voica: Waaaa. Când eram mai mică de șase ani mă gândeam să fiu balerină. Și după aceea mă gândeam că o să fiu patinatoare. Dar iată că la șase ani mi-am găsit vocația și am început să cânt. Iar după ce am cântat prima dată pe scenă, la acel spectacol la Reșița, am știut că asta este ceea ce vreau să fac pentru tot restul vieții. Și uite că după vreo 39 de ani de la acel spectacol, încă spun că muzica este ceea ce eu iubesc cel mai mult în viața mea și că am ales bine.
Ce este folclorul
Radu Neamțu: Cum le explicăm copiilor pe înțelesul lor ce înseamnă folclor?
Andreea Voica: Folclorul înseamnă foarte multe. Dar cred că folclorul, în primul rând, înseamnă identitate. Înseamnă ceea ce suntem, înseamnă moștenirea noastră. Dacă mă întrebi pe mine, ar trebui ca folclorul să se predea în școli. Și s-a făcut un demers în acest sens, nu vreau să vorbim despre asta însă mi-aș dori tare mult dacă acest lucru s-ar și înfăptui. Pentru că așa ar învăța copiii mai repede și mai bine încă de pe băncile școlii ce înseamnă folclorul. Pentru că unii dintre copii nu știu exact ce înseamnă asta, iar dacă părinții nu sunt iubitori de folclor și de muzică populară nici măcar nu știu să le explice bine. Însă, eu sunt convinsă că și cei care nu iubesc muzica populară, copii fiind, la un moment dat în viața lor se vor îndrăgosti de folclor.
Radu Neamțu: Învață cineva de la dumneavoastră tainele cântecului?
Andreea Voica: Cred că doar “fură” de la mine. Și spun fură între ghilimele, pentru că nu predau. Nu am timp pentru asta din păcate, poate o s-o fac la un moment dat în viața mea, să nu spui nu niciodată. Însă în momentul de față nu am timp să predau. Dar, de câte ori mă întâlnesc cu tineri, și sunt întrebată, le dau sfaturi și le împărtășesc din experiența mea de scenă și din anii ăștia mulți de cântat.
Graiul bănățean
Radu Neamțu: În muzica populară, cât de important este graiul bănățean?
Andreea Voica: Este foarte important graiul bănățean. Pentru că dacă nu cânți în grai, nici nu ai de ce să te apuci de muzica populară. Eu, ca să-ți împărtășesc un pic din culise, m-am născut la Reșița și am crescut la Reșița. Singurul contact cu satul a fost din partea bunicilor mei, părinții tatălui meu care au locuit într-un sat în Mehedinți. Practic, cu satul bănățean nu am avut contact direct, copil fiind, pentru că nu am avut bunici la sat. Repet, doar în Mehedinți. Însă, nici nu îmi aduc aminte cum am învățat să vorbesc în grai pentru că parcă așa am vorbit dintotdeauna. Sau, iarăși, la mine, influența mamei. Uite, și asta ar trebui să se învețe la școală. Dacă ești dintr-o anumită subzonă, spre exemplu din Banat, eu cred că este imperativ necesar să știi câteva regionalisme din zona din care provi. Nu crezi?
Radu Neamțu: Ba da.
Andreea Voica: Mulțumesc.
Despre emoții
Radu Neamțu: Aveți emoții pe scenă sau în timpul evenimentelor? Dacă da, cum reușiți să le controlați?
Andreea Voica: Nu prea. Am început să cânt prea devreme ca să înțeleg emoțiile. La vârsta de șase ani sentimentul ăsta îmi era străin. Dimpotrivă, atunci când am evoluat prima dată pe scenă cea care a avut emoții a fost mama mea care plângea în culise și tremura și îmi spunea „Gata Andre, ieși de pe scenă”. Și eu îi arătam „încă nu, mai știu un cântec”. Eram prea mică ca să experimentez emoția în adevăratul sens al cuvântului și cred că asta m-a și ajutat.
Aș minți dacă ți-aș spune că nu am emoții niciodată, pentru că atunci când particip la un spectacol gen Cerbul de Aur responsabilitatea este una foarte mare, știind că dintr-o subzonă de exemplu, sau dintr-o zonă, din Banat, eu sunt una. Și atunci îmi reprezint zona cu mândrie, dar și cu responsabilitate. Pentru că mă gândesc că reprezint o grămadă de oameni. Și atunci emoțiile există însă de obicei ar trebui să fie unele constructive.
Alte pasiuni
Radu Neamțu: Ce pasiuni mai aveți pe lângă muzică?
Andreea Voica: Oo, wow. Gătesc mult. Dar asta de puțin timp. Majoritatea oamenilor au început să experimenteze gătitul pe perioada pandemiei, ști? Am stat mult acasă și nu am avut ce face. Am mâncat, am gătit, ne-am îngrășat. Însă, dintotdeauna mi-a plăcut să fac prăjituri pentru că îmi plac foarte mult dulciurile. Și mănânc dulciuri cumva dus la extrem. Am crezut că e o chestie care o să treacă cu vârsta, dar nu trece.
Radu Neamțu: Să știți că nu se vede.
Andreea Voica: Mulțumesc frumos. Acuma am ținut dietă de vreo două săptămâni. Însă fac foarte multe prăjituri și le și mănânc. Soțul meu nu mă prea ajută la capitolul ăsta și atunci dacă fac o tavă de prăjitură, o să mă lupt singură cu ea. Deci, îmi place să gătesc, mai nou îmi place să fac și un pic de sport, un pic așa. Gen mers cu bicicleta. Deși nu am mai mers de vreo 30 de ani, dar e foarte fain. Mai merg pe jos, mă mai plimb, compun. Știi, muza creatoare vine atunci când te aștepți mai puțin. Și peste tot prin casă am pixuri, coli de hârtie și când îmi vine ceva mă apuc și scriu. Citesc, am și avut timp. Cumva, viața noastră, a artiștilor, s-a schimbat foarte tare în ultimul timp, de fapt viața tuturor s-a schimbat, cu noul coronavirus și atunci am făcut lucruri pe care de obicei nu le-am făcut.
Cea mai dragă melodie
Radu Neamțu: Dintre toate melodiile pe care le aveți , care vă este cea mai dragă și de ce?
Andreea Voica: Off, îmi e atât de greu să aleg una singură. Pentru că de-a lungul anilor s-au adunat foarte multe. Atunci când eram copil mi-a făcut niște texte mama și mi-a mai făcut niște texte Simion Țeicu. Care pe vremea aceea era textierul mamei mele. Însă, de mai mult de 20 de ani îmi fac textele singură. Și atunci depinde de ce moment din viața mea îmi pui întrebarea asta. Pentru că o să fiu un pic subiectivă și cred că întotdeauna voi alege din melodiile noi.
Sunt melodii care sunt extrem de cunoscute și iubite la nivel de țară, și un exemplu ar fi „M-o făcut mama așa”. Cred că o cântă toată lumea indiferent din ce zonă folclorică provine. Însă acum, la momentul ăsta din viața mea, cred că cea mai dragă melodie este „Ești sufletul meu pereche, dragostea mea a mai veche”. Melodie care am compus-o pentru soțul meu și care este inspirată din viața mea. De obicei melodiile de dragoste mi se par cele mai frumoase melodii ale mele. Pentru că sunt din viața mea, din trăirile mele, din povestea de dragoste a mea și a soțului meu.
Colecție de costume populare
Radu Neamțu: Costumul popular este reprezentativ pentru folclor. Câte aveți și care vă este cel mai drag?
Andreea Voica: Off, iubesc costumele populare și uite asta e una din pasiunile mele, să colecționez costume. Cred că cel mai nou, dacă vrei, trebuie să aibă cel puțin vreo 30 de ani. Deci toate sunt vechi. Le-am achiziționat cu greu de-a lungul anilor și de-a lungul carierei mele, de prin satele bănățene, acolo unde m-a purtat drumul cântecului meu. Și le iubesc pe fiecare în parte. Am foarte multe costume. Nu știu câte. Zeci? Sută? Peste sută? Și iarăși, dacă m-ai pune să aleg nu aș putea pentru că le iubesc în egală măsură.
Costumul național din Banat cred că este cel mai frumos din țară și spun asta fără subiectivism. Pentru că este cel mai variat. Se diferențiază foarte mult de la pustă la munte, și în fiecare sat este altfel. Avem costume cu motive florale, cu motive geometrice, colorate. Pentru că sunt zone unde spre exemplu costumul național, portul popular este negru cu alb. Ei, în Banat nu e așa. Avem toate culorile, e diversificat, e frumos, e superb.
Mesaj pentru cititorii noștri
Radu Neamțu: Ce mesaj aveți dumneavoastră pentru cititorii ȘTIRI PENTRU COPII?
Andreea Voica: Măi eu îi îndemn să asculte și muzică populară. Pentru că eu trag, știi, spre felia mea. Să ascultați muzică populară, să vă întrebați părinții, nu știu, de unde proveniți, din ce sate, ce obiceiuri sunt în zona din care proveniți voi. Și lăsând la o parte muzica populară, să citiți, să vă interesați de tot, tot, tot ce vi se pare, nu știu, wow. Și ce ați vrea voi să faceți în viața asta. Să nu vă lăsați niciodată dezamăgiți de către cineva din viața voastră care vă spune că nu puteți face un anumit lucru. Pentru că puteți să faceți orice. Puterea este la voi și atâta timp cât citiți, cât mergeți la școală, nu aveți limite. Vă doresc tot ce-i mai bun pe lumea asta și sper să ne mai întâlnim. Vă pup.
Acest interviu este publicat în cadrul campaniei “Micii jurnaliști, în dialog cu marii oameni de cultură din Timiș, pe www.ştiripentrucopii.com” – acțiune cofinanțată de Consiliul Județean Timiș.
Campania a debutat în luna iulie și va continua până la sfârșitul anului. Colaboratorii noștri, jurnaliștii juniori, sunt tineri și copii în vârstă de până la 18 ani din județul Timiș. Vă invităm să vă alăturați campaniei.
Copiii și tinerii interesați să colaboreze cu ȘTIRI PENTRU COPII sunt invitați să ne scrie la stiri@stiripentrucopii.com. Ei vor fi inițiați în tainele jurnalismului și vor intra în contact cu oameni fascinanți și o lume minunată, cea a culturii!