Reguli de bune maniere la masă
Reguli de bune maniere la masă. Bunele maniere sunt foarte importante. Fie că suntem mici sau am crescut deja, trebuie să ținem cont de anumite reguli numite bune maniere. Aurelia Marinescu a scris cartea „Codul bunelor maniere astăzi”. Cartea este menită să ne învețe cum să ne purtăm în societate sau chiar la masă. Aflați mai multe detalii în ceea ce urmează.
Aurelia Marinescu este licențiată a Facultății de Limbă și Literatură Română. Cartea ei, „Codul bunelor maniere astăzi” a fost vândută în peste 300.000 de exemplare. Astăzi aflăm împreună de ce reguli trebuie să ținem cont la masă.
Postura și poziția
Dacă scaunul e prea departe de masă, e posibil să ne pătăm, oricât de atenţi am fi. Trebuie să ne aşezăm în aşa fel, încât capul să fie aplecat puţin deasupra marginii mesei. În măsura posibilului, partea de sus a corpului nu trebuie să se mişte când ducem ceva la gură, se apleacă numai capul. Atenţie la coate! Trebuie să stea pe lângă corp, fără să exagerăm şi să înţepenim într-o poziţie ciudată.
La începutul mesei, punem şervetul pe genunchi, fără a-l desfăşura în totalitate. Ne servim de el cu discreţie, tamponându-ne gura. Este absolut interzis să-l înnodăm în jurul gâtului. La sfârşitul mesei, şervetul se aşază lângă farfurie, fără a-l împături ca la început. Dacă adoptăm o poziţie corectă la masă, nu este nevoie să întindem şervetul pe genunchi.
Mâna dreaptă sau mâna stângă?
Lingura şi cuţitul sunt ţinute întotdeauna în mâna dreaptă. Furculiţa este ţinută în mâna stângă când utilizam cuţitul în acelaşi timp cu ea. O vom trece în dreapta când terminăm de tăiat câte o bucată de friptură, de pildă.
Ce facem cu tacâmurile?
La sfârşitul unui fel de mâncare, în farfuria care trebuie luată punem paralel cuţitul şi furculiţa, cu dinţii în jos. În timp ce mâncăm, ţinem tacâmul deasupra farfuriei, fără să-l ridicăm prea mult în aer şi mai ales fără să gesticulăm cu el.
Lingura se ţine ca un creion, între degetul mare şi cel arătător, şi o dirijăm cu ajutorul celui mijlociu şi al încheieturii mâinii.
Cuţitul se ţine între degetul mare şi cel mijlociu, iar arătătorul se sprijină pe spatele mânerului. În nici un caz, nu se pune arătătorul pe spatele lamei.
Când folosim furculiţa, o întoarcem cu dinţii în jos, pentru a o putea înfige în bucata pe care o ducem la gură.
Dacă un tacâm ne scapă pe jos din neatenţie, cerem altul. Nu-l ştergem sau suflăm în el spunând: „Nu-i nimic!”.
Când bem, păstrăm tacâmul în farfurie: furculiţa la stânga, cu dinţii în sus şi cuţitul la dreapta, cu lama sub curbura furculiţei. Dacă farfuria e goală şi punem tacâmurile încrucişate, e semn că dorim să mai fim serviţi din felul respectiv.
O masă fără zgomote
La masă trebuie evitate zgomote dezagreabile ca: plescăit, sorbit, ciocnitul tacâmurilor de veselă, oftaturi, pentru a nu crea un disconfort celorlalţi meseni. De asemenea, Îndepărtarea resturilor rămase între dinţi nu se face la masă, în prezenţa tuturor, ci la baie.
Citiți ȘTIRI PENTRU COPII pentru a afla mai multe lucruri interesante.
Dicționar
A evita: a împiedica;
A plescăi: a mânca cu zgomot;
Disconfort: stare neplăcută;
Sursa Rețete și Vedete
Sursa foto Odoras.md