NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Ecaterina Teodoroiu, cea mai mare eroină din istoria României
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vom vorbi despre Ecaterina Teodoroiu, cea mai mare eroină din istoria României.
Europa trece, în ziua de astăzi, printr-o perioadă pașnică.Tinerii nu sunt obligați să facă armata iar ideea unui război pare ceva S.F. Acum 100 de ani lucrurile erau complet diferite, Europa era măcinată de război. Pe 22 august s-au împlinit 103 ani de când Ecaterina Teodoroiu, cea mai mare eroină din istoria României, s-a stins din viață. Aceasta este povestea ei.
S-a pregătit să fie învățătoare și infirmieră
Ecaterina Teodoroiu, sau după numele ei real Cătălina Vasile Teodoroiu, s-a născut pe 14 ianuarie 1894, în satul Vădeni, în prezent un cartier al municipiului Târgu-Jiu. Părinții ei, Elena și Vasile Teodoroiu, erau agricultori iar Cătălina și cei cinci frați ai ei – Nicolae, Eftimie, Andrei, Ion, Vasile – îi ajutau la muncile câmpului.
Școala primară a făcut-o în satul său natal, ca mai apoi să plece la Târgu-Jiu și să absolve școala româno-germană în 1909. În această perioada, numele ei a devenit Ecaterina. Este interesant faptul că documentele și actele de școlarizare atesta mai multe nume: Lili Teodoroiu, Lili Toderoiu, și alte forme similare.
Ecaterina și-a dorit să ajungă învățătoare, fapt pentru care a făcut o pregătire la București. După aceea, a urmat și cursurile unei școli de infirmerie, școală pe care a absolvit-o în 1916. În această perioadă a intrat în contact și cu primii cercetași din România. Ba chiar, în anul 1913 s-a și alăturat organizației de cercetași numită cohorta “Păstorul Bucur”, care era condusă de Arethia Piteșteanu.
Tatăl și frații ei au murit pe front
În acea perioadă, în toată Europa începuse Primul Război Mondial, iar tatăl și frații Ecaterinei au fost convocați în armată. În octombrie 1916, Ecaterina a fost chemată la București chiar de Regina Maria. Atunci când a revenit în Tărgu Jiu a aflat, însă, că în familia ei a avut loc o tragedie. Tatăl ei fusese luat prizonier iar doi dintre cei cinci frați fuseseră omorâți pe câmpul de luptă. Ulterior, pe 6 octombrie a aflat că încă un frate a căzut la datorie.
Ecaterina a suferit enorm pe urma acestei tragedii. Din această cauză s-a și înrolat în armată. Voia să îi ajute pe cei răniți și să își protejeze țara. Nimeni nu se aștepta să ajungă unul dintre cei mai mari eroi din armata românească.
Pe data de 10 octombrie 1916 a avut loc prima bătălie la care a participat Ecaterina Teodoroiu. Împreună cu ceilalți soldați, protagonista noastră a respins o ofensivă inamică puternică, Ecaterina luptând chiar în prima linie. Pe 14 octombrie, când Munții Gorjului erau asaltați de o altă invazie germană, Ecaterina împreună cu populația civilă, cercetașii și o companie de milițieni au luptat vitejește și au respins atacul bavarezilor.
Ecaterina a fost luată ostatic dar a evadat
La 18 octombrie, Ecaterina a fost luată ostatică în urma unui atac surpriză din partea inamicului. Totul părea pierdut. Ecaterina însă nu s-a dat bătută și a reușit să se elibereze, împușcându-l pe cel care o luase prizonier. Ecaterina a părăsit câmpul de luptă în noiembrie. Mai întâi a fost împușcată în piciorul drept iar mai apoi a fost rănită la coapsă de un obuz. Pentru a se trata a mers la Craiova, București și Iași. După ce s-a însănătoșit, s-a reîntors pe front, dar de data aceasta a fost sprijin pentru soldați și i-a îngrijit pe cei răniți.
Contribuțiile Ecaterinei pe front au fost deosebite, fapt pentru care, pe data de 16 marite 1917, a primit medalia “Virtutea Cercetășească” de aur și Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a pentru „vitejia şi devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă”.
Rămășițele ei se află în centrul orașului Târgu-Jiu
În vara anului 1917 a revenit pe front. Pe data de 22 august, Regimentul 40 unde Ecaterina era sublocotenent, a respins un atac al trupelor germane. Ecaterina nu a apucat, însă, să vadă sfârșitul luptei. Eroina a fost împușcată direct în inimă și s-a stins din viață.
Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în comuna Fitonești din județul Putna (n.r. – acesta exista în perioada interbelică). După încheierea Războiului a devenit una dintre eroinele României Mari. În iunie 1921, rămășițele ei au fost mutate la Târgu-Jiu, locul ei de origine, într-un mausoleu în centrul orașului.
Sursă foto: qmagazine.ro, didactika.ro, radioromaniacultural.ro