REȚETE COCHETE – Savarină
REȚETE COCHETE – Savarină. În fiecare săptămână vom învăța împreună cum să pregătim o nouă rețetă în rubrica numită REȚETE COCHETE. Aici vom învăța să pregătim anumite rețete, vom descoperi informații utile despre anumite ingrediente. Cu puțină atenție și coordonare, niciun fel de mâncare nu e imposibil de preparat. Așa că nu vă fie frică! Cu mic, cu mare ne pregătim să devenim bucătari alături de ȘTIRI PENTRU COPII. Dacă vă mai amintiți, împreună am învățat să preparăm un mic dejun rapid, gustos și sănătos. Astăzi vom pregăti împreună bine cunoscuta savarină.
Cu toții am auzit sau am mâncat cel puțin o dată acest desert. Savarinele le întâlnim în toate cofetăriile, iar acum le putem procura chiar și din magazine alimentare sau supermarket-uri. Deși este unul din deserturile preferate al românilor, acesta este inventat de bunicile poloneze.
Legenda
În secolul al XIV, o bunică a inventat acest desert. Era un aluat simplu, copt într-o formă cilindrică. Nu părea ceva special. Acest desert i-a fost pregătit și regelui Stanislas Leszczynsky, socru al lui Ludovic al XV -lea. Regele Poloniei era amator de dulciuri, însă era foarte mofturos. Nu i-a plăcut prăjitura originală pe motiv că era „prea uscată” pentru gingiile sale regale.
Așadar, bucătarul de la curtea regală s-a pus pe treabă și a modificat desertul astfel încât să fie pe placul regelui. Bucătarului personal, Nicholas Stohrer i-a venit o idee strălucită. Acesta a aromatizat prăjitura și a stropit-o cu vin de Malaga, astfel desertul a devenit mai însiropat.
Regele i-a dat numele de „Baba” desertului, făcând referire la bunicile care l-au inventat.
Deși pare că așa a luat naștere savarina, mai durează puțin până când aceasta ajunge desertul de astăzi. Bucătarul regelui ajunge la Paris în anul 1725, unde cinci ani mai târziu își deschide prima patiserie. Acolo începe să servească „Baba”. Mai târziu, trei frați – Arthur, Augustus și Narcissus Julien – îi devin ucenici bucătarului Nicholas.
În 1844, cei trei frați își deschid propria patiserie și reinventează rețeta. Aceștia au vrut să îi aducă un omagiu celebrului gastronom și scriitor francez Jean – Anthelme Brillat – Savarin și numesc desertul „Le Savarin”.
Mai târziu, în Memorialul istoric și geografic al patiseriei, siropul secret a fost dezvăluit. Acesta conținea apă, zahăr, zahăr vanilat, sâmburi, Kirsch, apă de trandafiri, apă de marască, mentă, flori de portocale, pelin, ulei de migdale amare și absinth.
Acum că știm povestea savarinelor, ne putem apuca să le face chiar noi.
Ingrediente:
Pentru blat avem nevoie de 6 ouă, 7 linguri pesmet, 6 linguri de zahăr și un praf de sare. Pentru sirop vom folosi 2 pahare de apă, 1 pahar de zahăr și esență de rom după gust. Iar pentru crema desertului vom avea nevoie pentru frișcă de 500 ml smântână dulce, 2 linguri zahăr pudră. Pe deasupra putem adăuga dulceață.
Mod de preparare
Amestecăm gălbenușurile cu 3 linguri de zahăr, până obținem o pastă albă. Albușurile le batem cu un praf de sare și 3 linguri de zahăr până când se transformă într-o spumă, care nu cade din castron. Acum trebuie doar să amestecăm cu grijă crema de gălbenușuri cu pesmetul și spuma de albușuri.
Ungem formele cu unt, le tapetăm cu făină, adăugăm compoziția și le băgăm la cuptor pentru 15 minute la 190 de grade.
Între timp, fierbem apa cu zahărul pentru sirop, adăugăm romul și ne putem apuca de cremă.
Batem frișca foarte bine și o îndulcim cu zahărul pudră. Când savarinele sunt gata, le scoatem de la cuptor și le scufundăm scurt în sirop.
Când s-au răcit putem asambla desertul. Tăiem savarina pe jumătate și umplem golul cu frișcă. Ornăm deasupra cu dulceață și le putem servi.
Nu uitați să cereți ajutorul părinților când trebuie să folosiți cuțite sau aragazul.