NEȘTIUTELE. Româncele care au schimbat lumea. Sylvia Hoișie – a supraviețuit Holocaustului și a inventat Polidinul
Sunt aproape necunoscute de cei mai mulți dintre români. În general, despre faptele mărețe ale femeilor știm mai puține. O româncă a inventat elixirul tinereții, alta a inspirat personajul Moneypenny din seria Bond. Știați asta? Că am avut o femeie super-spion în cel de-al Doilea Război Mondial? Sau că prima femeie neurochirurg din lume, ori prima femeie arhitect au fost românce. Lista e lungă, lungă. Noi ne-am propus să le aducem aproape de voi pe aceste femei minunate care fac parte din trecutul nostru și care au schimbat lumea dar, din păcate, nu și-au găsit (încă) loc în cărțile de istorie. Astăzi vom vorbi despre Sylvia Hoișie, femeia care a supraviețuit Holocaustului și care a inventat Polidinul, medicamentul care i-a ținut pe români sănătoși o jumătate de secol.
Protagonista articolului de astăzi a participat la inventarea Polidinului alături de alți 14 cercetători. Acesta este un medicament care luptă impotriva gripei și imunizează corpul.
Știați totuși că Sylvia, înainte de cariera plină de reușite științifice, a dus o viață foarte grea?
Copilăria Sylviei, începturile legilor antievreiești și prima deportare
Sylvia Hoișie s-a născut în anul 1928 la Câmpulung Moldovenesc, într-o familie de evrei. Situația materială a familiei nu a fost una grozavă. În ciuda acestui fapt, Sylvia și sora ei au avut parte de o copilărie fericită. Totul s-a schimbat atunci când au intrat în vigoare legile antievreiești ale legionarilor din timpul celui de-al doilea Război Mondial.
Din acel moment, Sylvia, familia ei și restul evreilor aveau voie să iasă din casă doar la anumite ore, la școală Sylvia trebuia să stea în ultima bancă etc. Când Sylvia a terminat clasa a II-a, aceasta a fost dată afară de la școală, din rațiuni etnice.
Discriminarea evreilor nu s-a oprit, însă, aici. La începutul lui octombrie 1941 toții evreii din oraș au fost chemați la gară. Nimeni nu se aștepta la ce urma să se întâmple. Toți au fost trimiși cu trenul în nordul Basarabiei, în Atachi. Ajunși acolo, aceștia au fost întâmpinați de un peisaj sinistru: case dărăpănate cu pereți umpluți de sânge. Pe pereți erau scrijelite numele celor omorâți în acele locuri. Viața Sylviei părea că urmează să se sfârșească într-un mod tragic.
Viața din Transnistria și mutarea la Djurîn, în Ucraina
După trei zile la Amachi, Sylvia și familia ei au fost trimiși în orașul Mogilev, în mijlocul Transnistriei. Acolo le-au fost luate toate actele de identitate, dar și restul bunurilor și toți banii și tot aurul pe care îl dețineau. Bunicii Sylviei au murit după numai trei săptămâni.
În Transnistria, Sylvia a locuit alături de alți 40 de oameni într-o casă de cultură dezafectată. Condițiile de trai erau inumane. Abia au reușit să facă rost de o sobă. Și abia aveau din ce face ceai. Trăiau cu frica să nu fie duși, brusc, într-un lagăr de concentrare și omorâți. După ceva timp, familia Sylviei a reușit să mituiască niște soldați germani, ca să îi mute într-un loc mai bun.
Astfel au ajuns la Djurîn, în Ucraina. Acolo, familia Sylviei spera că o să muncească într-o fabrică de zahăr și să ducă un trai mai bun. Soarta nu a fost de partea lor însă, fabrica fusese dărâmată iar ei au fost mutați în ghetoul evreiesc, un cartier foarte sărac de la marginea orașului. Nu exista căldură, nu aveau apă, lumină, paturi, toalete iar podeaua era făcută din lut. În acele condiții, Sylvia a fost nevoită să trăiască 3 ani. Ea și familia ei abia aveau ce să mănânce, iar pentru a câștiga bani erau nevoiți să muncească pe câmp 12 ore pe zi.
Reîntoarcerea în România și dezvoltarea Polidinului
Lucrurile s-au îmbunătățit în anul 1944, la încheierea războiului, atunci când Sylvia s-a reîntors în România.
Aici s-a reapucat de școală și s-a înscris la Medicină. Sylvia și-a dorit mereu să ajungă profesoară, dar a ales să devină doctor deoarece era o slujbă mai bine plătită iar aceasta dorea să își ajute familia.
În anul 1952, Sylvia a absolvit facultatea de Medicină la Iași. De acolo a fost repartizată la Institutul “Ion Cantacuzino”, unde a început cercetările științifice. Odată ajunsă aici, tânăra absolventă de facultate a fost contactată de o echipă de cercetători cu care a lucrat șase ani la dezvoltarea Polidinului, leacul minune care întărea sistemul imunitar. Ideea pentru un asemenea medicament le-a venit din Occident, unde se produceau deja astfel de stimulente.
Abia în anul 1962, după ani de muncă, prima variantă a Polidinului a fost gata. Aici s-au lovit de o problemă, serul trebuia testat înainte pentru a putea fi comercializat publicului. Primele testări au fost făcute pe animale de laborator iar rezultatele au fost șocante. Câinilor nu doar că le-a crescut imunitatea, dar medicamentul a vindecat în câteva rânduri și infecții la nivelul căilor respiratorii.
După ce a trecut primul nivel de teste, Polidinul trebuia testat însă și pe oameni. Cercetătorii, fiind siguri pe ei, și-au administrat singuri doze de Polidin timp de șase zile. Rezultatul a fost unul bun, nu a fost observată nicio reacție adversă a medicamentului iar echipa de cercetători, din care făcea parte și Sylvia, a primit dreptul de a-l produce.
Polidinul, leacul minune 100% românesc era așa de bun încât în anii 1988 – 1990 au fost fabricate 15 milioane de fiole pe an. În anul 2012 a fost scos din producție din cauza normelor europene.