COMORILE MUZEELOR. Molarii de mamut lânos de la MNaB
Cum afli vârsta unui mamut? Te uiți la dinții lui! Comoara acestei ediții este o mandibulă cu doi molari de mamut lânos, descoperită în albia râului Timiș, în zona localității Bazoș.
Fosilele au ajuns în patrimoniul Muzeului Național al Banatului în anul 2024, prin donația lui Tiberiu Fîntînă. Mamutul lânos era o rudă apropiată a elefanților de astăzi și trăia în frigul Epocii Glaciare. Un mascul putea ajunge la aproximativ trei metri înălțime la umăr, o talie asemănătoare cu aceea a unui elefant actual. Blana deasă, stratul gros de grăsime și urechile mici îl ajutau să reziste temperaturilor scăzute.
Cum reușeau mamuții să mestece
Molarii săi erau adevărate mașini de mărunțit plante. Aveau numeroase lamele tari, așezate una lângă alta, iar prin mișcarea mandibulei funcționau asemenea unor pietre de moară. Așa reușea mamutul să mestece iarba tare și vegetația uscată. Dinții se toceau repede, iar mamutul îi schimba treptat, putând avea până la șase generații de molari de-a lungul vieții. Când un molar era foarte uzat, următorul înainta din spatele mandibulei și îi lua locul. Tocmai de aceea, forma și uzura dinților îi ajută pe paleontologi să estimeze vârsta animalului. Dacă mandibula și cei doi molari au aparținut aceluiași mamut, acesta ar fi putut avea între 40 și 60 de ani. Dacă piesele provin de la animale diferite, dinții ar putea aparține unui adult mai tânăr, de aproximativ 30 până la 40 de ani. Mamuții au trăit în aceeași perioadă cu oamenii preistorici, care foloseau carnea pentru hrană, blana pentru îmbrăcăminte, iar oasele și fildeșul pentru unelte, obiecte de artă și adăposturi. Cele mai multe populații de mamuți lânoși au dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, pe fondul încălzirii climei, al reducerii habitatelor și al vânătorii. Un grup izolat a supraviețuit pe Insula Wrangel, în Oceanul Arctic, până acum aproximativ 4.000 de ani, într-o vreme în care marile piramide ale Egiptului existau deja.