POVEȘTILE MÂNCĂRURILOR. Fanouropita, prăjitura Sfântului Fanurie: de ce grecii o pregătesc pe 27 august
Există în tradiția ortodoxă greacă un desert cu o poveste neobișnuită. Se numește fanouropita și este pregătit în mod special de sărbătoarea Sfântului Fanurie, pe 27 august. Este o prăjitură simplă, aromată și de post, dar în jurul ei s-a construit de-a lungul timpului o tradiție aparte: credincioșii o pregătesc atunci când vor să ceară ajutor pentru a găsi ceva pierdut.
Nu este vorba doar despre cheile rătăcite prin casă sau despre un obiect care nu mai poate fi găsit. În tradiția populară, Sfântului Fanurie i se poate cere ajutorul pentru „descoperirea” unor lucruri mult mai importante: o soluție la o problemă, o speranță, o cale de urmat sau chiar persoana potrivită alături de care să fie construit viitorul. Iar după ce este coaptă, fanouropita nu rămâne doar în bucătărie. Este dusă la biserică pentru a fi binecuvântată și apoi este împărțită.
Cine a fost Sfântul Fanurie
Povestea Sfântului Fanurie este una dintre cele mai misterioase din tradiția ortodoxă. Nu există o biografie istorică detaliată a sfântului, așa cum se întâmplă în cazul altor sfinți. Cultul său este legat de Rodos, unde, potrivit tradiției, a fost descoperită o icoană a Sfântului Fanurie printre ruinele unei vechi biserici. Icoana îl înfățișa pe un tânăr îmbrăcat în veșminte militare, ținând o cruce și o lumânare. În jurul imaginii centrale se aflau scene care reprezentau chinurile și martiriul său.
Descoperirea icoanei a dus la răspândirea cultului Sfântului Fanurie, mai întâi în Rodos și apoi în alte regiuni ale Greciei. Numele sfântului are, de altfel, o semnificație care explică într-o anumită măsură asocierea sa cu obiectele pierdute. „Fanurie” este legat de verbul grecesc faneróno, cu sensul de a arăta, a face cunoscut, a scoate la iveală. De aici s-a dezvoltat tradiția potrivit căreia sfântul poate ajuta la „scoaterea la lumină” a lucrurilor care nu mai pot fi găsite.
Acest sfânt a trăit în secolul al VII-lea d.Hr. și e celebrat de ortodocși și catolici deopotrivă.
De ce se face o prăjitură pentru Sfântul Fanurie
Aici intervine una dintre cele mai frumoase tradiții culinare ale Greciei. Fanouropita nu este considerată o prăjitură obișnuită. Ea este pregătită ca parte a unei practici religioase și populare asociate Sfântului Fanurie.
Există și o legendă referitoare la mama sfântului. Potrivit tradiției, aceasta ar fi fost o femeie lipsită de milă față de cei săraci. După moartea ei, Sfântul Fanurie s-ar fi rugat pentru sufletul mamei sale. Din această poveste s-ar fi dezvoltat obiceiul ca fanouropita să fie pregătită și împărțită altora, în special ca gest de pomenire și milostenie.
Prin urmare, prăjitura are două dimensiuni: pe de o parte, este legată de rugăciunea adresată Sfântului Fanurie pentru a găsi sau descoperi ceva; pe de altă parte, este legată de actul de a dărui.
Fanouropita se pregătește pe 27 august
În calendarul ortodox grec, 27 august este ziua de prăznuire a Sfântului Fanurie. În această zi, dar și în perioada din jurul sărbătorii, credincioșii pregătesc fanouropita și o duc la biserică.
Obiceiul nu este identic peste tot. În unele comunități, prăjitura este dusă pentru a fi binecuvântată, apoi este tăiată și împărțită familiei, prietenilor, vecinilor sau altor credincioși. Tocmai acest gest de împărțire este important. Fanouropita nu este pregătită doar pentru cel care are o dorință sau caută ceva, ci devine un dar oferit mai departe.
De ce trebuie să aibă 7 sau 9 ingrediente
Una dintre particularitățile fanouropitei este folosirea unui număr simbolic de ingrediente. Cele mai cunoscute variante au 7 sau 9 ingrediente, deși există și rețete care folosesc alte numere impare.
Explicațiile oferite pentru semnificația numerelor diferă de la o tradiție la alta. Important este că numărul ingredientelor face parte din simbolismul popular al prăjiturii. Varianta de mai jos folosește 9 ingrediente și păstrează profilul clasic al desertului: portocală, ulei, nucă, stafide și condimente aromate.
Ingrediente: 500 g făină care crește singură, 250 ml ulei de măsline, 250 ml suc proaspăt de portocale, 200 g zahăr, ½ linguriță scorțișoară măcinată, ¼ linguriță cuișoare măcinate, coaja rasă de la 1 portocală, 150 g nucă tocată grosier, 150 g stafide.
Cum se prepară fanouropita: Cuptorul se preîncălzește la 180°C, iar o formă rotundă cu diametrul de aproximativ 24–26 cm se unge cu puțin ulei și se tapetează cu făină. Într-un bol încăpător se pun uleiul de măsline, sucul de portocale și zahărul. Ingredientele se amestecă până când zahărul începe să se dizolve.Se adaugă coaja rasă de portocală, scorțișoara și cuișoarele și se omogenizează compoziția. Făina se încorporează treptat, amestecând până când se obține un aluat uniform. La final se adaugă nuca și stafidele și se amestecă ușor pentru distribuirea lor uniformă.
Compoziția se toarnă în forma pregătită și se nivelează. Prăjitura se introduce în cuptor și se coace aproximativ 50–60 de minute, până când este rumenită la suprafață, iar o scobitoare introdusă în centrul prăjiturii iese curată. După coacere, fanouropita se lasă să se răcească bine înainte de a fi scoasă din formă. Pentru un aspect tradițional, suprafața poate fi presărată cu zahăr pudră și puțină scorțișoară.
