Giraffe Kids Club – o gradiniță pentru copii fericiți și părinți mulțumiți
Astăzi, la rubrica Pentru Părinți am ales să vă prezentăm o gradiniță specială din Timișoara. Unde nu o să găsiți doar copiii veseli și educatoare responsabile, ci și… girafe. “Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”, spunea Mahatma Gandhi. Mihaela Damian și Andreea Costaș au ales să schimbe noțiunea clasică de grădiniță și sa creeze un club al copiilor fericiți, dar și echilibrați – Giraffe Kids Club.
Cum a apărut ideea de a deschide Giraffe Kids Club și ce v-a determinat să porniți acest proiect?
Ideea a apărut dintr-o nevoie foarte importantă pentru noi acum mulți ani, aceea de a ne ști copiii în siguranță și de a fi într-un loc în care să se aibă grijă de ei în mod echilibrat din punct de vedere emoțional, cognitiv și fizic. A început cu un grup de mame care având pregătirea didactică au inițiat totul, în timp ce oameni curajoși din jurul nostru a susținut fiecare cum au putut mai bine acest proiect. Totul a început ca un vis curajos și care în timp cu perseverență, seriozitate, răbdare, competență și dorința de a contribui la viața copiilor s-a transformat în realitatea noastră minunată.
De ce girafa?
Girafa a devenit simbolul Comunicării Nonviolente (CNV) datorită lui Marshall Rosenberg, pentru a sublinia modul de comunicare empatic și deschis.
Girafa a fost aleasă ca simbol pentru mai multe motive:
● Inima mare: Girafa are unul dintre cele mai mari inimi dintre mamiferele terestre, ceea ce o face un simbol al compasiunii, empatiei și capacității de a vorbi din inimă – calități esențiale în CNV.
● Gâtul lung: Girafa, prin gâtul său lung, are capacitatea de a privi o situație dintr-o perspectivă mai amplă. Aceasta sugerează că pentru conectarea cu celălalt e important să vedem și să înțelegem situația în întregimea ei, nu doar părți sau reacții de moment ce ne duc la judecată, critică sau atac.
● ,,Limbajul inimii: Girafa simbolizează ascultarea cu prezență, comunicare bazată pe observații, sentimente, nevoi și cereri și capacitatea de a lua în considerare sentimentele și nevoile celorlalți, înainte de a reacționa sau judeca.
Rosenberg a creat și un contrast cu șacalul, un alt simbol folosit în CNV. Șacalul reprezintă un stil de comunicare agresiv sau defensiv, bazat pe critici, judecăți și cereri, spre deosebire de girafa, care exemplifică blândețea, claritatea și deschiderea. Astfel, girafa a devenit un simbol al Comunicării Nonviolente, subliniind importanța compasiunii și a perspectivei largi în interacțiunile umane
De ce ați ales Comunicarea Nonviolentă ca principiu central al grădiniței și cum ați transformat-o într-o practică de zi cu zi?
Comunicarea Nonviolentă a devenit de la începutul parcursului nostru profesional, parte din noi. Am fost fascinate de felul în care ne-a schimbat abordarea asupra relațiilor cu cei din jur, câtă profunzime aducea în propria explorare, câtă ușurință în conectare și deschidere din partea celorlalți.
Și cum să nu te străduiești atunci să o faci parte din viața noilor generații? Astfel am descoperit treptat cum să sprijinim copiii, părinții și personalul să aibă relații bazate pe autenticitate, conectare, deschidere și onestitate. Cum să își pună limite sănătoase și să medieze un conflict. Cum să fie atenți la intenția din spatele comunicării, la ce simt și care e nevoia din spatele a ce simt. Cum să facă cereri clare și să asculte cu adevărat.
Care a fost cea mai dificilă decizie pe care ați luat-o de când ați deschis grădinița și ce ați învățat din ea?
Cea mai dificilă perioadă a fost în pandemie când nu am putut funcționa timp de 3 luni. Acela a fost un moment real și de cotitură în care am realizat cât de multe se pot întâmpla cu sprijin din partea părinților, cât de important e să ne susținem reciproc în momente grele și cum relația, conectarea și transparența pot face ca visul frumos să poată continua. Noi am ales atunci să fim vulnerabile și transparente în fața părinților, explicându-le situația în amănunt, cooperând pentru găsirea soluțiilor și cerând ajutor pentru ca acest loc să continuie să existe. Și s-a întâmplat ceva ce nu găsești în nicio carte de business: sprijin necondiționat datorită relației, legăturii și conectării reale și autentice din trecut. What goes around, comes around!
Cum reușiți să păstrați echilibrul între cerințele programei oficiale și ritmul și personalitatea fiecărui copil?
Echilibrul îl putem păstra dacă privim programa oficială ca o direcție de parcurs, nu ca un ritm identic impus tuturor copiilor. Principiile Comunicării Nonviolente (CNV) ne susțin foarte bine în acest demers. ● Pornim de la nevoile reale ale copiilor. Observăm ce pot face, ce îi interesează, unde întâmpină dificultăți și ce îi motivează, fără să îi etichetăm. ● Păstrăm obiectivul, dar flexibilizăm drumul. Dacă obiectivul este comun, activitățile, timpul acordat și nivelul de sprijin pot fi diferite. Un copil poate învăța prin joc, altul prin manipularea materialelor, altul prin conversație sau repetiție. ● Folosim limbajul CNV: observație → emoție → nevoie → cerere. De exemplu, în loc să spunem „Nu ești atent!”, putem spune: „Observăm că ai părăsit activitatea de câteva ori. Pari nerăbdător. Ai nevoie de mișcare? Hai să găsim împreună o variantă.” ● Facem diferența între limită și pedeapsă. CNV nu înseamnă că orice comportament este permis. Putem spune ferm și empatic: „Înțelegem că ești supărat și vrei jucăria. Nu te lăsăm să îl lovești pe coleg. Suntem aici să te ajutăm să găsim o altă soluție.”
● Evităm comparațiile între copii. Raportăm progresul în primul rând la parcursul individual al copilului: „Acum reușește să…” în loc de „Maria știe, tu de ce nu știi?” ● Integrăm obiectivele programei în contexte autentice. Număratul poate apărea când împărțim materialele, limbajul în povești și conversații, autonomia în rutine, iar dezvoltarea socio-emoțională în rezolvarea conflictelor. ● Lăsăm loc pentru alegere. Atunci când este posibil, copiii pot alege materialul, partenerul, ordinea unor activități sau modul în care demonstrează ceea ce au învățat. Astfel, cerința educațională rămâne, dar crește sentimentul de autonomie. ● Evaluăm continuu și ajustăm. Dacă o activitate nu funcționează pentru majoritatea copiilor, ne întrebăm dacă trebuie schimbate durata, materialele, formularea cerinței sau nivelul de dificultate. În esență, CNV nu presupune să renunțăm la cerințele programei, ci să schimbăm modul în care ajungem la ele: cu fermitate în privința obiectivelor, dar cu flexibilitate, empatie și respect pentru ritmul individual.
Ce înseamnă, concret, pentru voi, „învățarea prin joc” și cum vedeți rezultatele acestei abordări la copii?
Învățarea prin joc înseamnă să transformăm procesul educațional într-o experiență activă, plăcută și adaptată vârstei copiilor, în care aceștia descoperă, experimentează, aleg, greșesc și încearcă din nou. În grădinița noastră jocul devine și un context important pentru dezvoltarea relațiilor, a empatiei și a exprimării emoțiilor. Rezultatele acestei abordări se pot observa în mai multe moduri: ● Copiii devin mai implicați și mai curioși. Participă cu plăcere, pun întrebări și sunt mai dispuși să exploreze. ● Își dezvoltă autonomia. Prin joc, pot face alegeri, pot găsi soluții și pot lua inițiativa, iar adultul îi sprijină fără să preia controlul. ● Învață să își recunoască și să își exprime emoțiile și nevoile. În loc să reacționeze doar prin plâns, retragere sau agresivitate, sunt încurajați să spună ce simt și de ce au nevoie. ● Dezvoltă abilități de cooperare. Jocurile de grup îi ajută să negocieze, să aștepte, să împartă și să rezolve conflictele cu sprijinul adultului. ● Greșeala devine parte firească a învățării. Copiii nu se tem atât de mult să încerce, deoarece nu sunt rușinați sau comparați atunci când nu reușesc. ● Progresul se vede atât în achizițiile cognitive, cât și în comportamentul social. Putem observa evoluții în limbaj, numerație, motricitate, atenție, dar și în capacitatea de a cere ajutor, de a asculta și de a găsi soluții împreună.
În acest context, nu urmărim doar ce „știe” copilul la finalul unei activități, ci și cum a ajuns să învețe: dacă a fost curios, implicat, dacă a avut posibilitatea de a alege, dacă a putut să își exprime emoțiile și dacă a reușit să colaboreze cu ceilalți. De exemplu, într-un joc de construcție, copiii nu învață doar forme, dimensiuni sau echilibru. Ei învață și să negocieze: „Eu vreau piesa aceasta”, „Am nevoie să mă ajuți”, „Putem să construim împreună?”. Astfel, învățarea cognitivă și dezvoltarea socio-emoțională se produc simultan, într-un mediu bazat pe respect și siguranță.
Cum lucrați cu părinții atunci când există opinii sau așteptări diferite față de modul în care echipa vede nevoile copilului?
Când apar opinii sau așteptări diferite între părinți și echipa grădiniței, încercăm să construim un parteneriat, nu să demonstrăm cine are dreptate. În spiritul Comunicării Nonviolente, pornim de la respect, ascultare și de la nevoia comună de a sprijini copilul. ● Ascultăm perspectiva părinților fără să o judecăm. Încercăm să înțelegem ce observă acasă, ce îi îngrijorează și ce așteptări au. ● Separăm observațiile de interpretări. În loc de „Copilul este neascultător”, vorbim despre situații concrete: „Am observat că, în timpul tranzițiilor dintre activități, îi este dificil să se oprească din joc și are nevoie de mai mult timp.” ● Ne exprimăm propriile observații cu empatie și claritate. Spunem ce vedem, ce ne preocupă și ce nevoi identificăm, fără să punem etichete copilului sau familiei. ● Căutăm nevoia comună. Chiar dacă avem opinii diferite despre soluție, de cele mai multe ori avem același obiectiv: copilul să fie bine, să se simtă în siguranță și să se dezvolte armonios. ● Formulăm cereri concrete și negociem soluții. Putem stabili împreună ce încercăm la grădiniță și ce poate fi continuat acasă, apoi revenim asupra rezultatelor. ● Respectăm rolurile și limitele fiecăruia. Părinții își cunosc copilul într-un anumit context, iar noi îl observăm în mediul educațional și în relația cu grupul. Cele două perspective se completează. ● Evităm confruntarea și culpabilizarea. Nu spunem „acasă faceți greșit” sau „la grădiniță nu îl înțelegeți”, ci încercăm să descoperim împreună ce funcționează pentru copil. Astfel, reușim să transformăm diferențele de opinie în oportunități de colaborare. Nu trebuie să avem mereu aceeași perspectivă, dar putem avea un limbaj comun, bazat pe respect, observații, empatie, nevoi și soluții construite împreună.
Ce rol au specialiștii externi — psihologul, medicul pediatru, trainerul de CNV — în activitatea de zi cu zi și ce aduc ei în plus echipei?
Giraffe menționează parteneriatul cu Neoped și sprijinul psihologic oferit copiilor și părinților.
Specialiștii externi au, în viziunea noastră, rolul de a completa perspectiva echipei educaționale, nu de a o înlocui. Într-o grădiniță bazată pe Comunicarea Nonviolentă, colaborarea dintre educatori, psiholog, medic și trainerul de CNV ne ajută să privim copilul din mai multe perspective și să răspundem cât mai potrivit nevoilor sale. La Giraffe, acest lucru se vede și prin parteneriatul cu Neoped: copiii din grădinița noastră au parte de triaj medical săptămânal asigurat de d-na doctor Ramona Oltean și sprijinul psihologului și psihoterapeutului Laura Jacan pentru copii și părinți. De asemenea, echipa include un trainer certificat internațional în Comunicare Nonviolentă, Mihaela Damian, specializat în educație timpurie. Psihologul ne ajută să înțelegem mai bine comportamentele și dinamica emoțională a copilului. El poate observa lucruri pe care, în agitația unei zile de grădiniță, este mai dificil să le vedem, ne poate sprijini în situații dificile și poate oferi părinților un cadru de înțelegere și susținere. În cazul Giraffe, Laura Jacan are experiență îndelungată în lucrul cu copii și familii și oferă consiliere, psihoterapie și workshopuri pentru părinți și cadre didactice prin Neopeducația. Medicul pediatru aduce perspectiva medicală asupra dezvoltării și stării de sănătate a copilului. Prin monitorizarea periodică putem identifica mai ușor situații care necesită atenție și putem face diferența între o dificultate specifică vârstei, o nevoie emoțională și o posibilă problemă medicală. Parteneriatul Giraffe–Neoped include un triaj medical săptămânal. Trainerul de CNV are un rol important în sprijinirea copiilor,părinților și cadrelor didactice. El ne ajută să transformăm principiile CNV dintr-o idee frumoasă într-un mod concret de a comunica: să observăm fără să judecăm, să identificăm emoțiile și nevoile, să formulăm cereri clare și să gestionăm conflictele fără rușinare, amenințare sau pedeapsă. Acestea sunt chiar cele patru componente pe care Giraffe le descrie în abordarea sa. Ce aduc, în plus, specialiștii? Ne oferă o privire din afara rutinei zilnice și ne ajută să punem întrebări mai bune: Ce se află în spatele acestui comportament? Ce nevoie încearcă acel copil să exprime? Este nevoie de o schimbare în mediul educațional, de sprijin emoțional sau de o evaluare suplimentară?
Cel mai important este că nu lucrăm în paralel, ci încercăm să construim o echipă în jurul copilului. Educatorul aduce observația de zi cu zi, părintele aduce perspectiva de acasă, psihologul perspectiva emoțională și relațională, medicul perspectiva dezvoltării și sănătății, iar trainerul CNV ne ajută să păstrăm un limbaj bazat pe conectare și respect. Astfel, copilul nu este privit doar prin prisma unei dificultăți, ci ca o persoană întreagă, cu nevoi fizice, emoționale, sociale și de învățare. Iar pentru noi, acesta este unul dintre cele mai importante beneficii ale unei echipe interdisciplinare.
Cum recrutați și formați oamenii din echipă astfel încât filosofia grădiniței să fie aplicată consecvent de toți?
La Giraffe vrem ca filozofia grădiniței și Comunicarea Nonviolentă (CNV) să fie realmente trăite de echipă, nu doar „cunoscute”. Așadar: ● selectăm pentru valori, apoi pentru competențe (nu este suficient ca omul să aibă experiență pedagogică. Căutăm educatoare care văd copilul ca pe o persoană cu nevoi, nu ca pe „un copil dificil”; pot rămâne curioase în fața unui comportament provocator; acceptă feedbackul și își pot analiza propriile reacții; sunt capabile să pună limite fără umilire, amenințare sau pedeapsă; pot recunoaște când au greșit; sunt dispuse să învețe și să se transforme personal.) ● facem filozofia grădiniței foarte concretă( ce facem și ce nu facem la Giraffe ex: punem limite sanatoase, mediem conflicte, sprijinim ritmul copiilor, cooperăm cu părinții, etc; nu folosim pedepse și recompense, nu etichetăm, nu comparăm copiii, etc) ; ● formarea e practică, nu doar teoretică (formare → observare → practică → feedback → reflecție → reluare) ● sistem de mentorat (fiecare persoană nouă are un mentor); ● cultura adulților să fie aceeași cu cultura pe care o cerem față de copii (nu putem cere educatoarelor să comunice nonviolent cu copiii dacă între adulți există:critică;frică;control;rușinare;autoritate rigidă;feedback dat agresiv;conflicte ascunse.Echipa trebuie să experimenteze CNV între adulți, nu doar să o folosească în relația cu copiii.)
Privind în urmă, ce ați face diferit dacă ați începe astăzi Giraffe Kids Club de la zero?
Ne-am gândit deseori la acest lucru și deși au fost perioade uneori dificile, nu am schimba nimic. De ce? Deoarece toate experiențele prin care am trecut, provocările, dezamăgirile sau uneori stresul și dezamăgirea au fost întotdeauna depășite de momente cu bucurii, realizări, progres și învățare. Ne-am dezvoltat așa mult în acești ani încât nu am schimba nimic. Am crescut împreună cu generațiile de copii ce ne-au trecut pragul.
Care este schimbarea pe care sperați să o produceți în copii după câțiva ani petrecuți la Giraffe și cum vă dați seama că ați reușit?
După câțiva ani la Giraffe, vedem copii mai încrezători în propriile forțe, curioși, independenți și capabili să își exprime ideile și emoțiile cu încredere. Ne-am dori ca ei să plece de aici nu doar cu cunoștințe, ci cu plăcerea de a învăța, curajul de a încerca lucruri noi și capacitatea de a colabora și de a-i respecta pe ceilalți. Ne dăm seama că am reușit atunci când observăm schimbarea în lucrurile mici de zi cu zi: când un copil are curaj să facă ceva ce nu reușea, să greșească fără teamă, să găsească singur o soluție, să-și susțină punctul de vedere sau să îi ajute pe ceilalți. Iar dacă, după câțiva ani, copiii își păstrează curiozitatea și merg cu bucurie la școală, ne vizitează când le e dor, își aduc aminte de cum sa-au simțit la Giraffe ……. pentru noi acesta este unul dintre cele mai clare semne că am avut un impact real. „Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.” ( Maya Angelou)
(P)