COMORILE MUZEELOR. O tobă și 100 de ani de istorie, la MNaB
Fiecare obiect păstrat într-un muzeu este o sursă de informații. Materialele din care este realizat, urmele lăsate de folosire, felul în care a fost construit sau reparat de-a lungul timpului îi ajută pe specialiști să înțeleagă lumea din care provine.
Ce înseamnă restaurarea
Restaurarea înseamnă mult mai mult decât curățarea unui obiect vechi. Ea reprezintă o cercetare atentă, desfășurată pas cu pas, cu metode științifice și cu multă răbdare. O astfel de călătorie a parcurs și această tobă orientală, realizată din cupru prelucrat manual, membrană din piele și suport din lemn sculptat. Piesa poate fi datată, cu caracter orientativ, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, perioadă în care asemenea instrumente aveau atât un rol muzical, cât și unul ceremonial sau decorativ, în diferite spații culturale din Orient. Trecerea timpului a schimbat fiecare material în felul său. Cuprul a dezvoltat produse de coroziune și depuneri de murdărie, pielea și-a pierdut elasticitatea, iar lemnul a prezentat fisuri, lipsuri și desprinderi ale unor elemente constructive. Fiecare dintre aceste transformări spune o parte din istoria obiectului și oferă informații despre mediul în care a fost păstrat și despre felul în care a fost folosit.
Urmele timpului
Înainte de orice intervenție, restauratorii au studiat piesa în detaliu. Pentru identificarea materialelor constitutive au fost realizate analize cu un spectrometru portabil XRF, un aparat care folosește fluorescența de raze X pentru a determina compoziția elementelor metalice, fără a afecta obiectul. Astfel, specialiștii pot lua cele mai potrivite decizii privind metodele și materialele folosite în timpul restaurării. A urmat etapa practică. Componenta metalică a fost curățată mecanic și chimic, iar apoi protejată împotriva degradărilor viitoare. Membrana din piele a fost curățată, hidratată și consolidată pentru a-și recăpăta stabilitatea. Suportul din lemn a fost curățat, consolidat și completat în zonele afectate, elementele lipsă fiind reconstituite din lemn de tec, ales pentru proprietățile sale și pentru compatibilitatea cu structura originală. În restaurarea patrimoniului, fiecare intervenție urmărește un principiu esențial: păstrarea autenticității. Restauratorul completează doar acolo unde este necesar pentru conservarea obiectului și respectă materialele și tehnicile originale. Urmele timpului rămân parte din identitatea piesei și continuă să vorbească despre drumul parcurs de aceasta.
Cele mai fascinante aventuri încep într-un laborator
Astăzi, această tobă își continuă existența într-un muzeu. Ea le oferă cercetătorilor informații despre tehnicile de prelucrare a metalului, lemnului și pielii, iar vizitatorilor le amintește că fiecare obiect de patrimoniu ascunde o istorie care poate fi descoperită doar prin știință, răbdare și grijă pentru trecut. Pentru copii, ea este o dovadă că, uneori, cele mai fascinante aventuri încep într-un laborator de restaurare.
Ce face Erling Haaland când nu e pe teren. Rutina incredibilă care l-a transformat într-un superstar