În secolul al VI-lea după Hristos, într-un atelier din zona Dunării de Jos, un meșter a turnat bronzul într-un tipar mic. Din acea formă a ieșit o cruciuliță cu brațe egale, ușor trapezoidale la capete, atent proporționată. După turnare, suprafața a fost finisată prin gravare. Pe fiecare braț apar cerculețe mici, dispuse în zona mediană. Pe revers, metalul rămâne neted. De unul dintre brațe a fost fixată o verigă, destinată suspendării pe un lanț sau pe un șnur Dimensiunile piesei arată un obiect gândit pentru purtare zilnică: aproximativ trei centimetri și jumătate în înălțime și aproape trei centimetri în lățime. Forma și decorul o apropie de tipul crucilor cu brațe egale, frecvente în epoca romano-bizantină târzie.
Unde a fost descoperit
Locul de descoperire indică sudul Dunării, în zona Porților de Fier, un teritoriu important pentru Imperiul Romano-Bizantin. Acolo funcționau fortificații și așezări în care trăiau soldați, familiile lor și comunități civile. Cruciulițe din bronz, purtate pectoral sau folosite ca elemente vestimentare, apar frecvent în astfel de contexte arheologice. Ele însoțeau viața de zi cu zi și reflectau practici religioase integrate în gesturi simple.
Producția acestor piese avea caracter local. Descoperirea unor tipare în forturi din Balcani și pe malul nordic al Dunării, la Sucidava, arată existența unor ateliere care realizau astfel de obiecte pentru comunitățile din zonă. Tehnica de turnare, urmată de intervenții prin gravare și montarea verigii, confirmă un proces bine stăpânit de meșterii epocii.
Povești din trecut
Parcursul modern al cruciuliței trece prin colecția lui Imre Pongrácz (1849–1903), militar de carieră în armata honvedă austro-ungară. Activ în garnizoana de la Orșova între anii 1890 și 1895, el a rămas în zonă după pensionare, cu gradul de maior, și a început să adune antichități. Multe dintre obiectele colecției sale provin din sudul Dunării, fiind achiziționate de la un furnizor sârb, Vasa, stabilit la Kladovo.
Astăzi, piesa se află în patrimoniul Muzeului Național al Banatului, în cadrul Colecției Pongrácz (nr. inv. MNBT 2183). Prin forma, tehnica de realizare și contextul de proveniență, cruciulița oferă informații valoroase despre viața cotidiană și despre expresiile religioase ale comunităților din zona Dunării în epoca romano-bizantină târzie.